Moment de sărbătoare în Jandarmeria Română

 Mâine, 1 septembrie, jandarmii gălăţeni vor celebra într-un cadru festiv 123 ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Rurale, instituţie stabilă, autoritară şi eficientă pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pentru respectarea legilor în mediul rural.
 

Totodată, momentul solemn constituie un bun prilej de comemorare a tuturor eroilor jandarmi gălăţeni care s-au jertfit pentru neatârnarea ţării şi pentru realizarea idealurilor naţionale. Astfel, preotul capelan Ionuţ Zaharia va oficia o slujbă întru pomenirea eroilor jandarmi căzuţi pe câmpurile patriei, sau la datorie.
 
Putem considera data de 1 septembrie ca o a doua zi a armei noastre, după data de 3 aprilie întrucât, în perioada 1990, odată cu reînfiinţarea Jandarmeriei Române şi anul 1997, această dată a constituit reperul istoric al Jandarmeriei Române, considerată ca fiind Ziua Armei.
 
Istoric vorbind, jandarmii gălăţeni sunt continuatorii unor unităţi de elită ale Jandarmeriei Rurale, respectiv Compania de Gendarmerie Rurală Covurlui şi Compania de Gendarmerie Rurală Tecuci (1893 – 1927), ulterior devenite Legiunea de Jandarmi Covurlui şi Legiunea de Jandarmi Tecuci (1927 – 1949) cât şi a unor mari unităţi de jandarmerie, respectiv Regimentul 3 Jandarmi „Dunărea de Jos” Galaţi (1918 – 1938 / 1941 – 1945) şi Inspectoratul Regional de Jandarmi „Dunărea de Jos” Galaţi (1938 – 1941 / 1945 – 1949). Toate aceste unităţi de jandarmerie rurală care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul actual al judeţului nostru au contribuit la menţinerea unui climat sigur de ordine publică în zona de competenţă, şi cel mai important, au participat independent sau în componenţa marilor unităţi ale Armatei Române pe frontul de est şi de vest în cele două conflagraţii mondiale unde, conform documentelor de arhivă existente s-au evidenţiat pe timpul ducerii acţiunilor de luptă ţinând piept unor întregi divizii, fie sovietice sau germane ori au ajutat la evacuarea populaţiei în condiţii de siguranţă din faţa armatelor aflate în ofensivă. 
 
De-a lungul existenţei sale, calitatea profesională a jandarmilor din Covurlui şi Tecuci a fost apreciată de către comanda Jandarmeriei Rurale, cele două unităţi fiind situate în topul elitelor jandarmeriei.
 
La moment aniversar, jandarmii gălăţeni sunt cu gândul la toţi cei care au îmbrăcat uniforma Jandarmeriei Rurale şi care, prin modul exemplar şi profesionist prin care au acţionat, au făcut ca această instituţie să fie apreciată de locuitorii Regatului României şi urâtă de către sovietici, fapt ce a dus la desfiinţarea ei la 25 ianuarie 1949.
 
La mulţi ani jandarmi, la mulţi ani Jandarmeria Română!   
  
 
 
Scurt istoric al Jandarmeriei Rurale   
 
 Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea data o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu prezintă Parlamentului, Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893.
 
Publicata în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893, în art. 1 legea statuta: „Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor, îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său”.
 
După votarea acestei legi, pentru un timp vor coexista două structuri de jandarmerie:
 
– o jandarmerie a armatei, existentă încă din 1864, organizată pe escadroane de jandarmi şi companii de jandarmi pedeştri, făcând parte din armata permanentă, subordonată nemijlocit Ministerului de Război şi folosită în Bucureşti şi în marile oraşe;
– o jandarmerie rurală, organizată pe companii, câte o companie în fiecare judeţ, subordonată Ministerului de Interne şi pusă la dispoziţia prefecţilor, subprefecţilor şi primarilor, pentru asigurarea serviciului administrativ în mediul rural.
 
O a treia formă de organizare, prevăzută în aceeaşi lege (art. 73) – jandarmeria comunală – trebuia să se constituie la nivelul celor 3006 comune rurale şi ar fi trebuit să reunească aproximativ 8000 de jandarmi, dar, datorită dificultăţilor financiare, acest proiect nu s-a materializat pe timpul aplicării legii.
 
În perioada 1894 – 1896, jandarmeria rurală apărea în următoarea formă de organizare:
 
– Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale – organ de conducere si control, cu sediul în Bucureşti, condus de un general de brigada, având funcţia de inspector general, ajutat de patru ofiţeri superiori;
– 4 circumscripţii de jandarmi, structuri organizatorice având fiecare aceeaşi zonă de responsabilitate ca a unui corp de armată. Acestea erau comandate de câte un ofiţer superior (colonel sau locotenent colonel) şi îşi aveau reşedinţele în Bucureşti, Craiova, laşi şi Galaţi.
 
– 22 de companii (1894-1895) si 32 de companii (1895-1896), câte una în fiecare judeţ şi conduse de câte un căpitan de jandarmi;
– companiile de jandarmi erau subdivizate în secţii de jandarmi (la plasi) iar secţiile în posturi de jandarmi (la sate), încadrate fiecare cu subofiţeri şi trupă. Pe raza unui judeţ, numărul de secţii şi posturi de jandarmi oscila în raport de mărimea judeţului, numărul de comune, densitatea populaţiei şi puterea economică.
 
Prin Legea Jandarmeriei Rurale se estima că în cele 32 de judeţe si 227 reşedinţe să activeze 69 de ofiţeri şi 1260 de jandarmi, efectiv care trebuia încadrat în decurs de 2 ani. La începutul anului 1896, Jandarmeria rurală avea deja un efectiv de 59 ofiţeri şi 1040 de jandarmi.
 
Recrutarea jandarmilor se făcea, pentru ofiţeri, din cadrele active ale armatei sau din rezervă, din toate armele, dar în special din cavalerie, precum şi dintre licenţiaţii în drept sau cu multiple cunoştinţe juridice. Militarii jandarmi erau recrutaţi numai dintre cei care aveau cunoştinţă de carte, minimum 3 clase, vârsta între 24 şi 40 de ani, ştiau să scrie şi să socotească şi aveau o înălţime de minim 1,65 cm şi o înfăţişare plăcută.
 
Din cadrul legii, rezultă că scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria Rurală a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi executarea legilor. Această structură a fost creată pentru a îndeplini misiuni stabilite de Ministerul de Interne, de prefecţi, de primari (misiuni care vizează ordinea publică) şi misiuni care sprijină activitatea Ministerului Justiţiei şi care sprijină aplicarea corectă a legilor. Jandarmii urmau ca, după o pregătire specială, să îndeplinească atribuţii de agenţi sau ofiţeri de poliţie judiciară.
 
In anul 1908, o nouă Lege a Jandarmeriei Rurale face noi precizări asupra unor aspecte ca locul şi rolul instituţiei Jandarmeriei Rurale, organizarea corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor asupra Jandarmeriei, atribuţiile de poliţie judiciară şi de poliţie militară, stabilind ca principale îndatoriri „o supraveghere activă, neîntreruptă şi o acţiune preventivă”. Totodată, legea constituie baza legală pentru sporirea efectivelor, ajungându-se în anul 1908 la un număr de 6310 jandarmi, iar în caz de mobilizare se prevedea sporirea semnificativă a acestuia.
 
Astfel, în timpul Războiului Balcanic din 1913, din cei 6865 de jandarmi rurali mobilizaţi, au încadrat armata operativa un număr de 1138, aceştia remarcându-se pe câmpul de luptă printr-o foarte bună pregătire şi o disciplină exemplară.
 
Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare cunoscute în România, aducându-şi o importantă contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul Balcanic şi în cele 2 războaie mondiale.
 
După mobilizarea din 14.08.1916, Jandarmeria rurală, care avea un efectiv de 9000 de militari, a participat cu aproximativ 30% din acesta la asigurarea mobilizării şi a concentrării contingentelor chemate sub drapel şi a asigurat poliţia frontului, paza şi apărarea punctelor de comandă şi deplasarea, coloanelor. În acelaşi timp, i-au revenit misiuni de asigurare a poliţiei în serviciul comandamentelor de etapă şi a serviciului pretoral de anihilare a agenturilor de spionaj, de asigurare a evacuării populaţiei civile şi a autoritarilor române, de paza a lucrărilor de artă.
 
Desăvârşirea unităţii statului naţional român, precum şi amploarea mişcărilor sociale au pus probleme noi în faţa Jandarmeriei Rurale, care trebuia extinsă uniform în toate provinciile tarii. în acest scop, în perioada martie-noiembrie 1929, în urma apariţiei Legii pentru organizarea Jandarmeriei Rurale, se aduc modificări substanţiale în organizarea şi funcţionarea armei Jandarmeriei. În urma acestei restructurări, aceasta era organizată astfel: Inspectoratul General al Jandarmeriei, ca organ central, cu sediul în Bucureşti; 11 inspectorate regionale, purtând denumirea regiunilor teritoriale respective, organizate pe legiuni, câte una la fiecare judeţ. Legiunile erau organizate pe secţii (câte una la fiecare plasă), iar secţiile pe posturi comunale.
 
Modificări neesenţiale ale legii au avut loc în anul 1938, iar între anii 1940 si 1943, din cauza situaţiei de război, a avut loc trecerea unor unităţi şi subunităţi de jandarmi rurali în subordinea marilor unităţi strategice şi tactice ale Armatei Române.
 
Pentru o mai bună organizare, impusă de situaţia de război, începând cu 1 iulie 1940, Direcţia Generală a Poliţiei, Corpul Jandarmilor şi Prefectura Poliţiei Capitalei au fost contopite într-un singur organ sub denumirea de „Direcţia Generală a Poliţiei şi Siguranţei Statului”.
 
Din primăvara anului 1943, Jandarmeria a trecut în cadrul Ministerului de Război, stabilindu-se şi o ierarhizare a formaţiunilor teritoriale pe posturi, secţii, sectoare, legiuni, subinspectorate si inspectorate.
 
În anul 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei, în afara formaţiunilor şi a structurilor teritoriale, mai avea în compunere: un regiment de jandarmi pedeştri în Bucureşti, o legiune mobilă de jandarmi (aproximativ un regiment); 4 centre de instrucţie; un detaşament special pază petroliere; 4 şcoli militare proprii; 34 de companii şi 6 plutoane constituite deja în jandarmeria de campanie.
 
Din punct de vedere operativ, structurile Jandarmeriei erau subordonate structurilor armatei, participând la acţiunile militare desfăşurate pentru eliberarea ţării.
 
Începând cu 24 august 1944, Jandarmeria a trecut prin unele restructurări, iar începând cu 23 ianuarie 1949 s-au înfiinţat Trupele de Securitate, ca parte integrantă a Ministerului de Interne.
 
Începând cu anul 1990, apar noi structuri, sub denumirea de trupe de pază şi ordine, aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, iar după evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-a constatat că aceste structuri, prin specificul misiunilor, sunt mai eficiente şi operative în subordinea Ministerului de Interne, Ministerul Apărării Naţionale fiind destinat pentru executarea altor misiuni de apărare şi siguranţă naţională.
 
Avându-se în vedere aceste considerente, prin Hotărârea de Guvern nr. 0749 din 5 iulie 1990, pentru creşterea capacităţii de acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, s-a reînfiinţat Jandarmeria Româna, instituţie cu vechi tradiţii în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei civice a cetăţenilor. În evoluţia Armei, urmează o serie de transformări majore care au culminat cu înfiinţarea, la 1 septembrie 1998, a comandamentelor de jandarmi judeţene, ulterior, la 01.05.2005 în urma reorganizării instituţiei acestea devenind inspectorate de jandarmi judeţene.
 
Jandarmeria în mediul rural s-a conturat începând cu luna august 2003, când s-au înfiinţat secţii şi posturi de jandarmi în mediul rural, structuri care funcţionează şi în prezent.
 
În cadrul amplei reforme prin care a trecut în ultima perioadă Jandarmeria Română, un loc distinct îl ocupă eforturile întreprinse de conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei care vizează dobândirea de către Armă a competenţelor judiciare, la fel ca şi Jandarmeriile din alte ţări, membre ale F.I.E.P., în care sunt respectate principiile dualismului structurilor de ordine publică.
 
Demonstrând pe toata durata existenţei sale un profund ataşament faţă de valorile fundamentale ale naţiunii române, Jandarmeria Rurală a reuşit să dobândească un binemeritat loc în conştiinţa poporului român.
 
 
  

 

Compartimentul Informare, Relații Publice și cu Publicul
 
 
 
Please follow and like us: