Ziua internațională a copiilor dispăruți

În fiecare an, „Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți” este marcată pe 25 mai și este dedicată copiilor plecați voluntar, răpiți sau rătăciți, făcând un apel la responsabilitate și solidaritate umană.

Indiferent ce formă va lua o dispariţie sesizată (plecări voluntare, dispariţii accidentale sau nevoluntare – rătăciri, răpiri, sechestrări), soluționarea cu operativitate a unei astfel de cauze constituie o prioritate pentru Poliția Română.

În cursul anului 2017, la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Galați au fost înregistrate 164 lucrări având ca obiect minori dispăruți, majoritatea făcând referire la plecări voluntare repetate ale acelorași persoane, cu precădere din centre de plasament sau case de tip familial (80% din total). Situația lor a fost clarificată la scurt timp după semnalarea dispariției, însă probabilitatea repetării comportamentului este una destul de ridicată.

Studiile efectuate în domeniu evidențiază principalele motivații invocate în cazul plecărilor voluntare:

– dorința de a hoinări, fără o destinaţie precisă;

– intenţia de căsătorie sau concubinaj neagreată de familie, această motivaţie aparţinând aproape în totalitate fetelor;

– plecarea la diverse forme de distracţie cu prietenii fără a-şi anunţa în prealabil familia;

– teama reacţiei părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de diverse greşeli făcute;

– fuga de abuzuri fizice şi emoţionale, tulburări de comportament datorate neglijării în familie sau intenţia de a se întreţine autonom şi de a câştiga bani prin munca sezonieră.

În calitate de părinţi sau aparţinători ai unui copil, este foarte important să îl învăţaţi pe acesta, de la o vârstă cât mai fragedă:

– să-şi cunoască numele şi prenumele, adresa, numărul de telefon şi numele părinţilor;

– să nu discute cu persoane străine ori să accepte compania acestora;

– să spună mereu celor care îl au în grijă UNDE ŞI CU CINE PLEACĂ;

– să nu deschidă uşa necunoscuţilor atunci când este singur acasă, indiferent de motivaţia acestora;

– să ceară ajutor unui poliţist, unei vânzătoare, etc. în cazul în care se pierde de părinţi;

– să nu ofere poze și informații personale necunoscuților cu care comunică pe Internet.

În cazul nefericit al unei dispariţii, trebuie să cunoaşteţi faptul că primele ore de după eveniment sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a cauzei; de aceea, este foarte important ca persoana care sesizează dispariţia unui copil să poată oferi următoarele informaţii:

– numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon;

– calitatea în care face sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin);

– principalele informaţii referitoare la caz: numele şi prenumele copilului dispărut, porecla sau apelativul la care acesta răspunde, vârsta minorului, semnalmente, semne particulare etc.;

– date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;

– eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa / sănătatea copilului;

– să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială / supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.