Asociaţia „Unirea” din Tecuci: Fapte de credinţă, frăţietate şi românism în Anul Centenar al Marii Uniri

O clipire rapidă din ochi, un bob de nisip căzut într-o clepsidră… şi anul 2018 îşi va epuiza potenţialul de unificator, de catalizator de idei, se pare, într-o zonă mai degrabă de umbră decât de lumină.

Nu am vrut să lăsăm anul să se piardă în şirul anilor în care doar se vorbeşte, nu am vrut ca privind în urmă să spunem „am fi putut…” sau „am fi vrut să…” ci, având de partea noastră istoria celor 136 de ani de vechime a CAR „Unirea” Tecuci am ales, ca de obicei, să facem. N-am fost singuri în demersurile noastre deoarece am avut lângă noi oameni frumoşi care şi-au dorit ca şi noi să rămânem în istoria acestui an.

 Ne-au urmărit două idei majore anul acesta: să refacem nişte punţi şi să lăsam o pagină scrisă despre un oraş, despre un ţinut altădată aflat în miezul încins al evenimentelor unificatoare , astăzi, din păcate lăsat să decadă din neştiinţă sau nepăsare.

Prima acţiune a fost urmarea unei iniţiative alături de domnul Radu Vladimir care, intuind cu sensibilitatea înnăscută a unui profesor de limba română momentul dificil al unei comunităţi enclavizate, al trasării unor graniţe invizibile în interiorul unei ţări aflate la îndemâna unui politic adesea amoral, s-a alăturat preotului paroh Ioan Lupu, om al zonei Tecuciului, aflat prin voia sorţii alături de o mică mână de români într-o masă de ungurime, în satul Doboi, comuna Plăieşii de Jos, judeţul Harghita.

 Dialogul a avut ecou între membrii Societăţii noastre, în Consiliul Director al asociaţiei noastre şi urmarea a fost într-o zonă a normalităţii care pare desuetă, pare dintr-o altă perioadă: am fost acolo alături de români în luna martie a anului 2018 încercând să le spunem că nu sunt abandonaţi, că nu sunt rămaşi de izbelişte, că sunt români, cu tradiţiile, obiceiurile, credinţa şi mai ales cu limba lor moştenită de la strămoşi, limba română pe care trebuie să o lase copiilor.

Încercăm şi sperăm că vom reuşi să închidem cercul acestei acţiuni în duminica din  28 octombrie a. c. când şi noi, moldovenii de dincoace de Carpaţi, vom fi alături de părintele Lupu la sfinţirea unui mult aşteptat paraclis al bisericii din satul acela în care, dintre cele peste 500 de familii creştin-ortodoxe de români, au mai rămas astăzi doar câteva zeci, în majoritate oameni în vârstă.

În luna noiembrie, spre finalul lunii, în preajma zilei de 1 Decembrie, la Centenarul Marii noastre Uniri, vom duce spre Alba Iulia  gândurile românilor din oraşul acesta de la poalele Podişului Moldav, din satele şi comunele acestui ţinut, odinioară judeţ – Tecuci. Vom păşi pe urmele bravilor oşteni care, pornind din satele noastre unde şi-au lăsat părinţii, plugul şi copiii, au luptat vitejeşte la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, pornind apoi mai departe prin satele şi oraşele din arcul Carpaţilor, ca să elibereze Ardealul, făurind astfel România Mare.

 Vom merge la Alba Iulia unde să înmânăm – asemenea credinţionalelor din 1918- o lucrare document intitulată sugestiv : „Tecuci, Un Ţinut Cu Vocaţia Unirii”,  monografie atipică dedicată Centenarului României Mari, tipărită la Grapho Press Tecuci. E o lucrare amplă, bogat ilustrată şi bine documentată, realizată de un colectiv de autori, profesori cu experienţă, intelectuali remarcabili, în coordonarea domnului Ştefan Andronache.

 Ne bucurăm că din delegaţia care va duce la Alba Iulia mesajul nostru de dragoste şi frăţietate pentru toţi românii din toate provinciile româneşti, din toate colţurile Europei sau ale Lumii vor face parte şi săteni români din Doboi alături de preotul lor. Am invitat alături de tecuceni, câţiva reprezentanţi de seamă ai culturii din Basarabia, trimişi ai fraţilor noştri de peste Prut.

Prin toate acestea Asociaţia „Unirea” din Tecuci reuşeşte să-şi onoreze numele şi menirea: să aducă românii împreună printre români, în anul când sărbătorim Primul Centenar al Marii Uniri.

 

 Ing. Cătălin Dodu, Preşedinte al AARD „Unirea” Tecuci  

 

Please follow and like us: