Lumina Unirii și a credinței străbune

Societatea de Ajutor Reciproc „Unirea” din Tecuci, considerând că generaţiile prezente au datorii mari faţă de înaintaşi a decis ca să reamintească generaţiilor tinere faptele de arme ale înaintaşilor şi vocaţia tecucenilor pentru Unire. În acest context s-a iniţiat proiectul „Lumina Unirii”, cu acţiuni lipsite de fast şi de patriotism declarativ, dar profunde în semnificaţii.

 După susţineri de ordin material pentru unele familii şi comunităţi defavorizate din împrejurimi (afectate de inundaţii, alunecări de teren, cutremure, incendii ori alte dezastre naturale) Societatea „Unirea” a susţinut şi susţine în continuare, material şi moral manifestări culturale, educative, cu precădere evocând personalităţile care au pregătit Actul Unirii. Totul din dorinţa ca  anul acesta al Centenarului „să ne aducă tot mai aproape de visul celor care acum 100 de ani au proclamat Unirea cu Ţara Mamă, România, să redeştepte conştiinţa apartenenţei naţionale”- ne-a declarat domnul Cătălin Dodu, Preşedinte al Asociaţiei „Unirea” din Tecuci.

Dar se consideră că a venit momentul să ne îndreptăm mai atent privirile şi dincolo de Siret, dincolo de Mărăşeşti şi Oituz, dincolo, peste munţi, locul de unde românii ardeleni au rostit acum un secol „Treceţi batalioane române Carpaţii!”. Ţara a renunţat atunci la neutralitate şi intra în război alături de Antantă având ca motivaţie clară redobândirea Ardealului. Ostaşii noştri, români din toate provinciile ţării, mărşăluiau însoţind atacurile la baionetă cu versuri din cântecele de luptă: „Ne trebuie Ardealul/ De-ar fi să ne-ngropăm de vii!”.

 Onorându-şi numele şi menirea, Societatea „Unirea” din Tecuci a hotărât prin Consiliul său de conducere, implicit prin voinţa generală a membrilor săi (în număr de peste 75.000 de persoane şi a familiilor acestora) să trimită o delegaţie în judeţele Harghita şi Covasna, printre românii rămaşi minoritari în aproape toate oraşele şi satele din zonă. Situaţia naţională, socială şi lingvistică a acestora s-a înrăutăţit din generaţie în generaţie.

Călăuză a fost preotul Ioan Lupu, moldovean de-al nostru, originar din comuna Gohor şi fost preot la biserica din Ungureni, la câţiva kilometri de Tecuci. Ajuns de mai mulţi ani sub ascultare canonică bisericească tocmai în comuna Plăieşii de Jos, judeţul Harghita. Despre preot şi despre localitatea Imper (cunoscută şi sub denumirea de Doboi) s-au făcut zguduitoare interviuri şi numeroase reportaje în publicaţii, la posturi TV şi pe YouTube. Acestea scoteau în evidenţă realitatea tristă  că în satul acela, din cele peste 500 de familii de români care trăiau de la începuturi în această aşezare românească, astăzi mai sunt doar 37 de familii, cu mai puţin de 100 de persoane, enoriaşi ortodocşi, care vorbesc limba română.

Din dragoste pentru fraţii noştri români minoritari în ţara lor

 Aceştia trebuiau să afle de la cineva  că nu i-au părăsit chiar toţi românii. Tecucenii noştri s-au dovedit iarăşi oameni generoşi, pornind să le întindă o mână caldă, frăţească, în anul în care împlinim primul Centenar al României Mari, centenarul Unirii, centenarul românismului.

După serpentinele prin pasul Oituz, luând-o la dreapta după Târgu Secuiesc, şoseaua duce către Miercurea-Ciuc. Cam pe la mijlocul distanţei se intră în comuna Plăieşii de Jos, aşezare întinsă pe mai multe sate grupate pe vale râului Casin. Din şoseaua principală asfaltată, un drum coboară spre Doboi. Nu este vreun semn indicator, însă troiţa ortodoxă din lemn înălţată recent marchează intrarea într-o lume aparte.

 Vizitând prin sat familiile româneşti împrăştiate pe diferite uliţe, se observă prin curţi, pe clădiri şi la porţi steaguri şi înscrisuri pe care nu le cunoaştem, nu le înţelegem, dar intuim că sunt însemne glorioase ale autoproclamatului Ţinut Secuiesc. Chiar dacă îi doare sufletul de o asemenea nedreptate, şi de multe altele, românii evită să comenteze situaţia, constatând că este inutilă orice ripostă. Singurul steag tricolor românesc este arborat cu mare îndrăzneală şi mândrie pe zidul casei parohiale.

Duminică 28 octombrie 2018 – o zi de toamnă însorită. Zeci şi zeci de români ortodocşi au venit în straie de sărbătoare, cu mic cu mare la sfinţirea Paraclisului bisericii din localitate. Şi printre ei s-au aflat mulţi tecuceni, enoriaşi conduşi de preotul Vasile Ramfu, veniţi la chemarea preoţilor din bisericile oraşului, a celor din Iveşti sau  Negrileşti, ori din proprie iniţiativă. Câţiva oameni de afaceri oferiseră consistente ajutoare materiale pentru finalizarea lucrărilor. S-au făcut aceste gesturi şi jertfe din dragoste de Dumnezeu şi de fraţii noştri înstrăinaţi în propria ţară…

Sub semnul frăţiei, ocrotiţi de Dumnezeu

 Delegaţia Societăţii „Unirea” Tecuci, nu foarte numeroasă, dar cu însemnate contribuţii aduse la o astfel de sărbătoare a românilor şi a credinţei noastre creştin-ortodoxe a onorat cum se cuvine invitaţia preotului Ioan Lupu , parohul bisericii din Doboi. De la obiecte de cult necesare la sfinţirea noului paraclis, până la sporirea bucatelor oferite pelerinilor la agapa finală, oamenii Unirii au acţionat cu discreţie şi modestie la reuşita acestui eveniment. Insigne cu tricolorul, prinse la pieptul fiecărui participant, daruri în cărţi, jocuri şi dulciuri oferite cu dragoste copiilor, au adus bucuria şi nădejdea pe feţele şi în sufletele tuturor. (Aflăm că absolut toţi copiii din sat frecventează doar şcoala cu predare în limba maghiară, clasele româneşti fiind desfiinţate.)

 Menţionăm că în derularea acţiunilor s-au implicat toţi membrii delegaţiei: Dana Motoc, Claudiu Chiriac, Gheorghe Panchiosu, Ionel Popa, Domnica Similache, Elena Pamfile, Cornelia Popa, profesorii: Daniel Bradea, Doiniţa şi Vladimir Radu. Ni s-au alăturat prin sponsorizări Librăriile Grafotec şi Cristian Călugăru, magazinul de articole plastice din piaţă al doamnei Dorina Bunciu. Societatea „Pajura” şi hotelul „Bacsoridana” prin doamna Buhoci Sofia şi-au demonstrat nu numai măiestria calitativă ci şi generozitatea cantitativă, prin produsele de panificaţie puse la dispoziţia organizatorilor de la Doboi.

 Slujba de sfinţire a noului locaş de închinare a fost săvârşită de un sobor de preoţi din Harghita şi Covasna în frunte cu preasfinţitul episcop Laurenţiu. Într-o unitate deplină, acestora li s-au alăturat şi preoţii noştri din Episcopia Dunării de Jos. Răspunsurile slujbei au fost date de un excelent grup coral venit de la Târgu-Ocna. După tradiţie, toţi credincioşii şi credincioasele au fost invitaţi să treacă prin altar unde au lăsat pomelnicele pentru rugăciune.

Prezenţa noastră a fost remarcată şi apreciată laudativ de către vlădica locului şi de către localnici. Iată cum tecucenii au dovedit, ca în atâtea alte ocazii, că ştiu să fie generoşi, buni creştini şi buni români.

            

Notă. Ilustrăm reportajul nostru cu fotografii executate de domnul Ioan Diaconu, fost cadru militar, persoană implicată în acţiunile locale cu caracter educativ – patriotice.

 

V. Radu

 

 

 

Please follow and like us:
Un comentariu
  1. Din fericire mai exista si astfel de oameni.Din pacate nefiind o stire despre violuri sau alte nenorociri va trece complet neobservata.Bine ca macar noi tecucenii stim cine se afla in spatele acestor actiuni cum am stiut cine a fost si cu mitingul aviatic si si cu alte actiuni.

Comentariile sunt închise.