Mihai Eminescu – „Românul absolut” (Petre Țuțea)

 

În 15 ianuarie 2019 Colegiul Național „Spiru Haret” din Tecuci a găzduit  activitatea Mihai Eminescu – „Românul absolut” (Petre Țuțea), la împlinirea a 169 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Au participat o parte din membrii Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” din Tecuci, alături de cadre didactice Maxim Liliana, Nicolau Luminița și elevi ai Colegiului. Mediator – Dorina Vârlan – profesor de  limba latină și membră a Cenaclului tecucean.

 Întâlnirea a debutat cu prezentarea membrilor Cenaclului de către prof. Dorina Vârlan, după care a preluat cuvântul poetul Dan Vîță, în calitate de președinte a Cenaclului, care a vorbit celor prezenți despre personalitatea poetului Mihai Eminescu ca om, informații știute și mai puțin știute din viața de zi cu zi a acestuia.

Scriitoarea Violeta Mîndru a prezentat un material succint despre „Tema iubirii în opera eminesciană” – o evocare a variației sentimentului iubirii, așa cum reiese din poeziile eminesciene. Se conturează două perioade de viață în care erotica eminesciană se colorează variat, trecând de la tonalități lirice pline de farmec exprimate în culori vii, în lumini fără pată, la poeziile cu aspect de romanță și elegie.

 Poetul Constantin Oancă, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a continuat dezbaterea despre personalitatea poetului Mihai Eminescu, aducând ca argumente afirmațiile poetului Nichita Stănescu și ale lui Marin Sorescu – ”Trebuiau să poarte un nume”.  În opera lui Mihai Eminescu, sentimentul iubirii este strâns legat de natură. Eminescu își exprimă iubirea însoțind-o de elementele naturii: de pădure, de copaci (fie ei plopi sau tei), de păsări, de lac. Eminescu este asimilat cu esența poporului nostru.

Opera lui Eminescu este profund paradoxală, poetul fiind sensibil la fuzionarea lumilor. Poetul Constantin Oancă remarcă faptul că anul 1883 reprezintă anul morții intelectuale a lui Mihai Eminescu, opera lui căpătând caracter elegiac. Eminescu s-a născut plecând, căci timpul este implacabil, nu iartă. Eminescu a fost fluviul care a curs în lumea aceasta și s-a vărsat în lumea cealaltă.

A urmat apoi un medalion muzical interpretat de poetul C. Oancă, care a adus în fața celor prezenți două poezii ale lui Mihai Eminescu, „Ce te legeni?” și „O rămâi!”.

 Plecarea în aeternum a poetului este redată în poezia „Mai am un singur dor”, în care se întâlnesc două motive principale, marea și moartea, în care marea reprezintă de fapt lumea, cea în mijlocul căreia portul a trăit teroarea istoriei și moartea, care reprezintă de fapt viața bobului de grâu care nu poate muri până nu dă roade.

Poetul, profesor de religie Cătălin Poenașu, membru al Cenaclului Calistrat Hogaș, a preluat cuvântul vorbind celor prezenți pe tema „Eminescu și religia”. Dilema multor critici literari de-a lungul timpului a fost aceea dacă Mihai Eminescu a fost creștin sau ateu. Cătălin Poenașu aduce argumente, texte și mărturii ale unor călugări de la mănăstirea Agafton, unde Mihai Eminescu își petrecea mari perioade de timp ascultând slujbele sau stând în singurătate, ascultând liniștea și scriind poezii. Poetul Mihai Eminescu a avut chiar două perioade (1873 și 1883) în care a vrut să se călugărească. Aceste argumente și multe alte informații despre familia acestuia, denotă faptul că Eminescu nu a fost ateu.

 Dan Vîță revine după fiecare vorbitor cu unele precizări, amintind de poeziile „Rugăciune”, Înviere” , care îl leagă pe Eminescu de credință.

Constantin Oancă face o delimitare între religie și credință.

Poetul Adrian Răcaru a lecturat o povestire proprie despre modul în care Eminescu i-a influențat în câteva rânduri existența, apoi o poezie „Dacă nu știți”.

Continuă scriitorul și publicistul Tănase Dănăilă, care lecturează în fața celor prezenți câteva poezii: „Poezie”,  „Și luna ne pândea”, „Rugă lui Eminescu”.

Dan Vîță revine cu o informație… astrologică despre existența unui crater pe planeta Mercur, denumit Eminescu, dar și a unui asteroid numit în anul 2000 – Eminescu.

 Încheierea activității revine moderatoarei, poetei Dorina Vârlan, care dorește să prezinte acea parte de publicistică a operei eminesciene, mai ales pentru caracterul atemporal, care reprezintă un semn al geniilor. Articolele lui Mihai Eminescu au fost extrem de apreciate la vremea respectivă și își păstrează valoarea deoarece par a exprima realitatea actuală, nu doar cea din urmă cu mai bine de un secol. Dorina Vârlan lecturează un fragment de articol care scoate în evidență atemporalitatea scrierii eminesciene.

Elevii participanți au manifestat interes și curiozitate pentru informațiile primite, iar împreună cu scriitorii prezenți și cadrele didactice, au marcat sărbătoarea nașterii „poetului nepereche” la mijloc de gerar.

 

Violeta Mîndru