O altă ședință de cenaclu literar și o nouă lansare de carte

 

Joi, 27 iunie 2019, la sala Studio a Casei de cultură a municipiului Tecuci, a avut loc o nouă  manifestare culturală. De această dată, Casa de cultură și Cenaclu literar „Calistrat Hogașˮ au avut drept colaboratori membri ai USR Filiala Iași – reprezentanta Galați – Tecuci dar și Consiliul local Tecuci. 

Întâlnirea a avut drept scop principal lansarea noului roman intitulat „Saudadeˮ, autor Violeta Mîndru, volum apărut în anul 2019 la Editura Junimea din Iași.

Deschizând evenimentul, Dan Vîță, președinte al cenaclului, începe manifestând bucuria reîntâlnirii cu oamenii dragi în acest spațiu benefic literaturii și culturii, continuând prin a spune că vom asista la o nouă lansare de carte, dar în proză, în ultimul timp dominând lansările de volume de poezii: „Scriitorul este în general cerebral, lucid și elaborat. De această dată, vom face cunoștință cu un nou roman autobiografic, dar care are și unele elemente de ficțiune. Salut pentru început prezența în sală a scriitorilor gălățeni A. G. Secară, Victor Cilincă și Sterian Vicol, membrii ai USRˮ. 

Poetul Dan Vîtă invită pentru început pe solista Georgiana Munteanu să interpreteze o frumoasă melodie din repertoriul internațional, trecând apoi, de la muzică la limbajul teatral, invitând-o în scenă pe actrița poetă Monica Manole să interpreteze un fragment din roman, respectiv „O scrisoare de despărțire – sau, ceea ce rămâne din dragosteˮ. A fost o interpretare mult gustată și aplaudată de spectatorii prezenți. După încă o melodie a interpretei Georgiana Munteanu, Dan Vîță revine la prezentarea romanului „Saudateˮ, citind de pe copertă câteva considerații ale prozatorului Dan Pleșa, încheiind cu afirmația „dragostea conține și multă durereˮ. 

Invitat să ia cuvântul, scriitorul A.G. Secară apreciază în primul rând momentul muzical vorbind în continuare de revirimentul prozei în țara noastră, amintind și de recentele cărți semnate de scriitorul Sterian Vicol. 

Intervenind pentru prima oară, scriitorul Victor Cilincă spune că romanul de față este scris la persoana întâia dar conține și intervenții ale altor personaje. Romanul, continuă vorbitorul, are și un titlu interesant și nu trebuie uitat faptul că în general, titlul dă 90 % din valoarea cărții. Sunt totuși gelos pe autoare pentru că aș fi vrut ca mie să-mi vină în cap așa ceva și să realizez eu acest lucru. Scriitorul vorbește în continuare de carte, analizând cuvântul care se repetă, dor,  despre care ne spune că nu se prea poate traduce corect și în alte limbi, cu valoarea celei românești: „Pot spune că Saudade reprezintă durerea care rămâne, după ce cel iubit a plecatˮ.

În roman găsim mult realism și afirm, acum, aici, că sunt puține autoare femei, care să scrie așa frumos și interesant. De aceea mă bucur de fiecare dată când apar astfel de scriitoare. Repet, aceasta este o carte specială și știu că este cea de a doua ei carte. O remarc și cu plăcerea cititorului  și afirm că această carte nu trebuie ratată, mai ales pentru faptul că ea conține și mult adevăr. Toate personajele descrise își schimbă locul, unul cu altul. Mai subliniez și prezența în roman a orașelor Galați și Constanța. Autoarea nu folosește multe epitete dar remarc și prezența mai multor dialoguri. Foarte interesante mi s-au părut și Filele de jurnal. Personal, sugerez încercarea realizării unui film după acest reușit romanˮ.

Intervenind în discuție, A.G. Secară apreciază curajul autoarei de a realiza această lucrare, reamintind cuvintele unui clasic după care „Oamenii sunt doar copiii haosuluiˮ: „Romanul este unul care ne vorbește de destin și de fatalitate, cunoscut fiind faptul că destinul nu poate fi învins în timp ce cerul ne aranjează nouă viețile. Să subliniez și eu faptul că acest roman este unul de dragoste și nu trebuie uitat faptul că iubirea uneori înseamnă și durere. Iubirea nu e totuși ceva simpluˮ. Vorbindu-ne de personaje, se oprește la cel principal, Matei, dar și la fetele Ruxandra și Alexandra, amintind de soția acestuia, Ioana, personajul cel mai bine creionat, dar și noua iubită, Diana. În unele clipe ale lecturii, continuă vorbitorul, găseam în carte, asemănări cu descrierile făcute de celebra Agatha Christie. Intervenind, moderatorul Vîță spune că a găsit în roman și accente din opera lui Mircea Eliade. 

Poetul Aurel Scarlat precizează că în general, în viață, predominantă e doar durerea: „După mine, cartea este o pledoarie pentru copii, așa cum a fost chiar și eroul principal, Matei Dumitriu dar și Laura, amintind și de prietenul eroului principal, Ștefan Badiuˮ. Aurel Scarlat încheie ca de obicei, prin a recita câteva epigrame actuale. 

Scriitorul Tănase Dănăilă amintește și de prima carte a autoarei, „Secretele magnolieiˮ pe care a prefațat-o: „Aceste cărți ale autoarei de azi trebuie să se găsească în bibliotecile tuturor cititorilor. Scrierea unui roman este un dulce travaliu. Cartea de față, se află, după părerea mea, la granița dintre adevăr și ficțiune și este un roman pentru toate vârstele. Și să nu uităm, cine citește o nouă carte, are o putere în plusˮ. 

Scriitorul Sterian Vicol o felicită pe Violeta Mîndru pentru această minunată carte și mai ales pentru faptul că a dovedit a avea un mare curaj realizând această carte  și după care, așa cum s-a mai spus, se poate realiza un încântător film. Vorbitorul se arată a fi mândru și de faptul că editura ce o conduce, Porto Franco, i-a găzduit unele fragmente din această lucrare. Aflând apoi că autoarea are și două fete reușite, o felicită și pentru acest lucru spunându-i că îi place pentru că scrie, citește, creează și mai ales, procreează.

Poetul Vasile Sevastre Ghican apreciază cartea și face o atentă analiză a acesteia, spunând că autoarea face cinste Tecuciului și mai ales, Cenaclului literar, încheind intervenția cu binecunoscuta lui zicere „Ave, fericiților!ˮ.

Scriitorul Vasile Ghica spune că această carte a apărut la o editură care se respectă și care nu publică orice lucrări. Ne reamintește faptul că Lev Tolstoi, până a dat la tipar cartea „Război și paceˮ, a revizuit-o de zece ori. 

În continuare, vorbitorul se referă la fenomenul migrației, în special la români, ajungând să pierdem astfel mulți români, anual cam cât populația unui oraș ca Sibiul, de exemplu. Revenind la autoare, Violeta Mîndru, ne spune să nu uităm că este și poetă, și alături de poeta Mihaela Gudană a trimis câteva lucrări la un festival de la Beirut, unde sunt cam 2.000 de concurenți și se oferă doar 30 de premii. Cartea a fost apreciată și de poetul Săndel Stamate, acesta adresând autoarei câteva întrebări. 

Invitată să ia cuvântul, autoarea Violeta Daniela Mîndru începe prin a adresa mulțumiri celor ce au venit la această festivitate, celor ce au încurajat-o și ajutat-o, colegilor de cenaclu, colegilor de serviciu care au venit să o susțină și mai ales, familiei: „Lucrarea mea este un roman de dragoste sau mai corect spus, o poveste de dragoste adevărată. Am dorit totuși că aceasta să fie o poveste de dragoste pe care unii cititori poate au întâlnit-o sau au auzit de ea de la alte persoane. Remarc faptul că povestea aceasta a început în Veneția și s-a terminat tot acolo, deci este un cerc închis perfect.

Despre titlu, ce pot să vă spun, este că m-am gândit mult la el și ajutorul l-am primit chiar de la fetele mele. În acest roman eu nu apar că personaj dar, pot spune că sunt chiar în toate. Repet, nu e o poveste reală, conține și ficțiune. Matei, eroul principal, a fost pus să povestească ce trăiește ca bărbat și curios, autorul e o femeie. Eu povestesc totul prin el. Vă mulțumesc pentru ziua plăcută ce mi-ați oferit-oˮ.

A urmat sesiunea de autografe, pe care autoarea le-a oferit cu multă plăcere.  

În final, doresc să spun că o apreciez pe Violeta Mîndru pentru tot ce realizează ca poetă, scriitoare și secretară a cenaclului, o secretară cum cenaclul nu a mai avut. Pentru toate acestea, spun că o admir pe Violeta și sunt „mândruˮ de faptul că suntem colegi de cenaclu. 

 

Iancu Aizic