Și tecucenii vor stadion și fotbal în orașul lor

 

Fac parte din acea generație care umbla la școală și la joacă având cheile de la casă la gât, nu știam ce înseamnă televiziune sau taxi și foloseam singurul mijloc de transport din Tecuci, autobuzul cu biletul de 50 de bani.

Nu știam ce înseamnă sâmbăta liber, și în ultimul timp se lucra în timpul săptămânii mai mult, și o dată pe lună obțineam un SRL, săptămâna redusă de lucru, doar vedeam și noi o sâmbătă pe lună liber. Mașinile circulau cu o modestă cota de benzină, circa 25 l lunar, circulându-se duminică, o dată mașinile cu număr cu soț și duminica următoare cele fără soț.

Alimente la rație, lumina se întrerupea iar program la televiziune era între 2-4 ore pe zi. Era totuși greu, munca era muncă dar și distracția era distracție. Președinții de sindicat nu erau atunci, ca acum, lideri, ne chemau și ne rugau să folosim biletele în stațiuni, gratuite aproape.

În lipsa televiziunii, ascultăm meciurile transmise la radio prin emisiunile  „Fotbal minut cu minutˮ ori „Fotbal și muzicăˮ, coordonator fiind regretatul crainic Ion Ghițulescu iar din orașe transmitea Victor Tudor Popa pentru Cluj, Domozină pentru Craiova, Doru Dinu Glăvan pentru Reșița, Grigore Elisei sau Mircea Radu Iacoban pentru Iași, Corneliu Mihăilescu pentru Galați și Constanța sau Nicolae Secosan pentru Arad.

Spectacolele erau spectacole și când soseau la Tecuci teatre de revistă din Constanța, Deva, Galați, Ploiești și altele, sala era plină la câte două spectacole, matineu și seară. 

Toate unitățile aveau brigăzi artistice, formații de dansuri și echipe de fotbal, rugby, handbal, popice, etc.  Dar, dominant la Tecuci a fost fotbalul, noi având o echipa în Divizia C și apoi B – echivalent acum cu liga a doua și a treia. Duminică, la ora 11, stadionul Tineretului, acum Municipal, era arhiplin atunci când echipa juca aici, iar când juca în deplasare se organizau, cu autobuze, excursii pentru a însoți și susține echipa. 

Astăzi, așa cum au mai scris colegii mei din presă, stadionul arată jalnic, fără tribune reparate, cabinele nu mai vorbim iar iarba își vede liniștită de creștere. Niciodată primarii de după 1989 nu au vrut să audă de fotbal cu toate că în campanii s-a vorbit mereu de sprijinirea sportului și a fotbalului.

Singurul din toți care au trecut pe la conducerea Primăriei, care a vrut să ajute fotbalul, a fost Georgică Boncan, viceprimar în mandatul Gheorghe Lazăr, el  fiind și un apreciat crainic al stadionului. S-a încercat ceva cu Sporting Tecuci dar nu s-a reușit.

Spun toate acestea pentru că recent, pe 12 iulie 2019, s-a dat startul unei noi ediții de campionat la fotbal și în Liga I, divizia A de pe vremuri, activează echipa Academică Clinceni, reprezentanta județului Ilfov, localitate cu cea mai mică populație dintre echipele de liga I, circa 6.000 de locuitori.

Și vin și eu și mă întreb, ca un cârcotaș ce sunt, cum o localitate cu 6.000 de locuitori poate ține o echipă în liga I și un oraș – municipiu cu peste 30.000 de locuitori nu poate? Nu poate sau nu vrea, nu se știe exact. Oare cum, comuna Liești, mai mică decât Tecuci, poate ține de câțiva ani echipa în liga a III-a și Tecuciul nu poate? Nu dorește să îndrepte tineretul spre fotbal și spre sport în general?

Întreb și eu pentru că am fost un mare fan al regretatului crainic Cristian Țopescu, cel care spunea mereu „Practicați sportul pentru că sportul ne face să fim mereu sănătoși, sportul ne învață să câștigăm cinstit, ne învață să pierdem cinstit, ne învață să ne respectăm, cum să ne comportăm, deci, Sportul Ne Învață Totul! Practicați deci sportul și dacă ați învins, continuați, iar dacă ați pierdut, continuați!ˮ. Oare ce poate fi mai înălțător decât aceste minunate cuvinte.  Să le facem peste tot cunoscute, să încercăm să le aplicăm și dacă Imnul nostru este „Deșteaptă-te Româneˮ, să încercăm să ne facem auziți și în orașul nostru prin „Deșteaptă-te Tecucene!ˮ.

Scriu aceste rânduri, azi 15 iulie 2019, în jurul orelor 17, când mai multe posturi de televiziune transmiteau sosirea la aeroport a reginei tenisului mondial, Simona Halep, cu prețiosul trofeu cucerit recent la Turneul de la Wimbledon, unde în studio se vorbea despre necesitatea practicării în țara noastră de către copii a sportului de masă.

Se sublinia faptul că România nu este cunoscută în lume prin marii ei conducători, în afară de Ceaușescu, și când undeva se pronunță numele țării noastre, el este asociat cu Nadia Comăneci, Ion Țiriac, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi și, mai nou, Simona Halep! Pentru că ei sunt cu adevărat purtătorii de drapel ai țării noastre. Să ne luptăm, spuneau vorbitorii din studio, pentru revenirea la numărul de ore normal din școli, pentru stadioane și săli de sport.

Dar cel mai impresionant moment a fost atunci când s-a vorbit despre faptul că, pentru a obține performanță dorită, Simona și-a tăiat ceva din corpul ei, performanța fiind totul pentru ea!

Și atunci, mă gândesc și eu, de ce oare Onorata Primărie și Onoratul Consiliul Local Tecuci, nu pot tăia și ei niște sume, de undeva, și să fie dirijate sportului tecucean care este într-o imensă suferință?

Și dacă revenim la Tecuci, orașul nostru, în țară nu este cunoscut pentru primarii și prim secretarii ce i-a avut și este renumit pentru un rugbist ca Apostol Glavaski care a jucat în echipa României, pentru portarul echipei de fotbal Mircea Constantinescu plecat pe traseul Tecuci, Iași, Dinamo București și echipa națională, pentru juniorul Lulu Păunescu care a jucat în echipa națională, pentru rugbistul Gheorghe Dărăban ajuns în echipa națională și apoi renumit în Franța și mulți alții.

Dă Doamne un gând bun în acest sens și onoratei conduceri a municipiului Tecuci pentru că locuitorii orașului vor sport și în special o Echipă de Fotbal măcar în liga a treia și un stadion pe cinste!

 

Iancu Aizic

 

Foto: arhivă personală și internet

 

One thought on “Și tecucenii vor stadion și fotbal în orașul lor”

  1. Un subiect extrem de dureros pentru o urbe cu pretentii si trecut sportiv. Avem 11 scoli generale si 4 licee. O adevarata pepiniera de posibila performanta. Avem legislatie care incurajeaza primariile sa investeasca in sport. Sunt multi oameni priceputi, care asteapta doar un semn sa se apuce de treaba. Un singur lucru ne lipseste, o administratie dornica sa aduca actiune.

Comments are closed.