Necrolog Constantin Pârvu

Constantine, Constantine / Lumea-i tristă fără tine / Vreme bună nu mai vine / Bate vântul peste tine / Nu mai este loc de bine Constantine, Constantine.

 

Îndoliată familie,

Întristată adunare,

Ne despărţim astăzi, pentru totdeauna de cel care a fost Constantin Pârvu. De azi înainte vom vorbi despre el la timpul trecut. Constantin Pârvu va deveni o amintire.

Şi dacă am rugat pe cinstiţii părinţi să-mi cedeze şi mie câteva minute am făcut-o doar pentru a sublinia apăsat ce fel de amintire lasă posterităţii, C.P. şi ce imagine a furnizat peste timp.  

Constantin Pârvu n-a fost un om ca toţi oamenii, a fost chiar prototipul  de om, modelul uman, care de s-ar multiplica în mai multe exemplare, lumea ar fi mai bună şi mai puţin dispusă pentru gâlceavă  

De C.P, mă leagă 40 de ani de prietenie şi în toate aceste lungi decenii n-a existat nici un moment de neînţelegere sau de gâlceavă. Nimeni nu l-a auzit bârfind pe cineva şi nimeni nu ştiu să-l fi comentat abraziv.

În cei 4o de ani de prietenie care m-a legat de cel pe care astăzi îl conducem pe ultimul drum n-a existat nici un moment de răceală N-a fost zi în care să nu ne întâlnim, să nu ne consultăm şi să nu ne înţelegem în cei mai buni termeni. În cele patru decenii de prietenie nimic n-a putut tulbura bunele noastre relaţii şi n-a fost nici un motiv de îndoială de gâlceavă între noi. Costel avea cultul prieteniei şi cine reuşea să-l sensibilizeze cu nişte calităţi anumite putea fi sigur că va rămâne în sipetul său intim şi se va bucura de stima şi respectul său. 

Într-o vreme, asemenea multor tineri români şi-a încercat şi el norocul peste graniţă, în Germania. A fost unul dintre puţii români ajunşi în această ţară şi care a reuşit să impresioneze şi să cucerească interesul nemţilor. Ştiu bine insistenţele cu care fostul patron l-a rechemat în Germania, ofertele cu care era ademenit şi facilităţile imense pe care i le asigura. Reţineţi, oameni buni, că toate aceste insistenţe veneau într-o vreme când emigranţii români din această ţară erau priviţi cu ostilitate, ca nişte răufăcători  incurabili şi mulţi căpătase interdicţie de a mai intra în Germania. 

Oameni buni, în Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie întâlnim şi această exclamaţie: Ce este omul, Doamne,  de-ai pus în el atâta mărinimie?

Întrebare grea la care nici eu nici eu nu ştiu să răspund, ştiu doar că atunci când noi, câţi mai mulţi dintre noi, vom dobândi, calităţile lui C. P. lumea va fi mai bună, mai îngăduitoare şi mai dispusă la concesii şi la toleranţă.

Noapte bună Costele şi Dumnezeu să-ţi aşeze sufletul prin apropierea tronului său de lumină şi îndurare.

 

Ionel Necula