Interviu cu îndrăgitul actor Claudiu Maier

 

Cu ceva timp în urmă, am urmărit la Ateneul Pelin o trupă de actori bucureșteni care a prezentat încântătoarea comedie „Nimic nu-mi scapă”. Atunci, printre actorii de recunoscută valoare, am remarcat frumoasa prestație a lui Claudiu Maier, în rolul detectivului.

Mi-am amintit de figura lui, reținând că l-am văzut cândva în Grupul Divertis și apoi în serialul „Las Fierbinți”. După spectacol, am luat legătura şi am făcut schimb de numere de telefon.

Marți, 3 decembrie 2019, ne-am revăzut, el jucând în piesa „Diagnostic rezervat”, în rolul medicului. I-am solicitat un interviu pe care mi l-a acordat cu multă plăcere.

Reporter – Vă rog, pentru început, câteva date personale.

Claudiu Maier – Sunt rac, așa a vrut destinul, născut vara, la fix o lună după Ziua Copilului .

R. – Cum ați luat legătura cu teatrul? Unde și când?

C.M. – În liceu, s-a făcut o trupă de teatru și pentru că îmi doream să fac și alte activități, m-am înscris la acel curs. Asta se întâmpla la Năsăud, prin anul 1997.

R. – Ce studii teatrale ați urmat?

C.M. – Facultatea de teatru, secția Actorie și UNATC, având Master în Arta Actorului.

R. – Care e teatrul în care ați debutat?

C.M. – După terminarea facultății, am plecat cu încă doi colegi la Teatrul Municipal din Baia Mare, unde am stat aproape doi ani.

R. – Am remarcat faptul că vă prind mai bine rolurile comice. Așa e?

C.M. – Și eu cred la fel, că fața mea atrage mai mult comedia, dar nu pot mereu spune că pe interior sunt tocmai așa. De când sunt în această profesie, da, așa este, am jucat mai mult roluri comice și poate de acum e și un fel de obișnuință din partea mea sau a celor care își doresc să lucreze cu mine. Remarca dvs. e corectă.

R. – Ați avut o perioadă în care ați făcut parte din renumitul şi regretatul Grup Divertis. Cum ați ajuns acolo, cum era atmosfera şi ce prieteni mai apropiați aveați și, mai ales, cine făcea textele?

C.M. – De făcut parte, e cam mult spus. Am colaborat cu acest grup din anul 2007 până prin anul 2009. Am ajuns acolo în urma unui casting pe care băieții l-au făcut. Toți cei de acolo erau relaxați, cu glumele la ei, cum se spune, dar foarte profesioniști, când vine vorba de meserie. Se repeta, nu se pierdea deloc timpul, iar la filmări erau focusaţi pe ce aveau de făcut. Textele erau scrise de toți cei din grup, fiecare corectând sau completând, cum era mai bine.

R. – V-am urmărit și în câteva episoade din „Las Fierbinţi”, serialul Tv. Cum ați ajuns și acolo, cum era la filmări și mai ales, ceva despre textieri și scenariști?

 C.M. – Unul din scenariști, îmi este prieten și coleg. A scris personajul Tipilică și s-a gândit că e potrivit pentru mine. Am fost sunat de echipa de producție și am intrat imediat în filmări. După câteva episoade de test, personajul a primit un sezon întreg. La filmare, era un program foarte serios, se începea dimineață și se termina seara. Era totuși o comedie, dar se lucra cu foarte mare seriozitate. Toți cei de acolo sunt adevărați profesioniști, motiv pentru care serialul rezistă de atâta timp.

R. – Cine sunt totuși Celentano și Firicel în viața de zi cu zi. Ce fac ei în realitate?

 C.M. – Sunt doi oameni, normali, care își fac meseria cu pasiune, actori care se împart între platoul de filmare și scenele teatrelor în care joacă. Sunt oameni cu programe încărcate, iubiţi de public, pentru că ceea ce fac, fac foarte bine.

R. – Personal, nu știu dacă greșesc sau nu, constat că, acum, sunteţi la Tecuci pentru a doua oară. Cum găsiți publicul tecucean? Vă întreb, pentru că la spectacolul „Diagnostic rezervat” publicul nu se mai dădea plecat și vă aplaudă continuu. Ce simte atunci un actor?

C.M. – Încep răspunsul la această întrebare spunând sincer că vreau să vin la Tecuci cât de des se poate. Cu „Diagnostic rezervat” am încheiat turneul aici, la Tecuci, și e foarte bine că a fost așa. Probabil, a fost cel mai legat spectacol și publicul a avut un mare aport. Când dai peste oameni deschiși, care vor să se relaxeze la un spectacol comic, special făcut pentru public, parcă altfel joci. Asta am simțit la Tecuci, am simţit, repet, că oamenii se bucurau că eram acolo, că am luat și am dat energie, că ne-am simțit bine pe scenă și că am făcut tot ce a ținut de noi să oferim un spectacol prin care ei să rezoneze.

R.– Ce părere aveți, acum, ca om de teatru, de cultură mai bine zis, despre ceea ce face aici, la Tecuci, Fundația Pelin, prin renumit Ateneu. Cum îl caracterizaţi pe acest om devotat cu adevărat culturii tecucene, Eugen Doru Pelin ?

C.M. – După mine, Doru Pelin trebuie luat, clonat, și trimis în fiecare oraș din țara aceasta. Tecuciul este norocos că Doru Pelin este aici. El știe bine că țara aceasta are mai multe șanse dacă publicul, mai ales copiii, au acces la cultură. În concluzie, afirm cu siguranță că este un mare român. Acesta este totusi felul lui de a arata că își iubește țara.

R. – Dacă doriți să mai transmiteți ceva publicului tecucean și, poate, mai aveți ceva de spus acestuia, despre care eu nu v-am întrebat?

 C.M. – Chiar doream să vă mai spun că abia aștept să ne întoarcem aici cu o nouă producție, că ne bucurăm de căldura publicului tecucean și că voi veni cu Littleimpro – un spectacol de improvizație pentru cei mici, care se va juca la Sala mare  și îmi doresc să vadă toți tecucenii juniori ce impact creativ poate avea improvizaţia.

R. – Vă mulţumesc din suflet pentru acest interviu și vă așteptăm cu mare drag la Tecuci!

C.M. –  Şi eu vă mulţumesc și vă pup, pe dvs. și pe toți tecucenii!

 

Iancu Aizic