Un om între oameni: Teodor Cruceanu

 

Pentru că în această perioadă sunt la modă provocările, recent am primit și eu una pe care am acceptat-o cu plăcere. Ea a venit de la o bună prietenă, pe nume Ionica Matei, asistentă medicală, care m-a rugat să scriu câteva cuvinte despre un om adevărat, a cărei figură a rămas, cu adevărat, cum se spune, la inimă. Este vorba despre Teodor – Tudiță Cruceanu. Am acceptat provocarea, mai ales pentru faptul că mă leagă de dânsul o adevărată prietenie, copilărind împreună și cunoscându-ne cât se poate de bine familiile.

Teodor Cruceanu face parte din categoriile oamenilor care sfințesc locurile pe unde au trecut, asta dacă ar fi să folosim un dicton conform căruia „Omul sfințește loculˮ. O bună perioada de timp, acesta a fost administratorul spitalului municipal Tecuci, impunându-se prin seriozitate și având legături de prietenie cu majoritatea personalului, asistenți medicali și medici. Tot în perioada în care a activat la spital, în timpul liber, mai ales duminică, se îndrepta cu drag spre marea lui pasiune, rugbiul și fotbalul, urmând școlile de arbitri.

A urcat, valoric, cum se spune, treaptă cu treaptă, pornind de la arbitraj în campionatul municipal, județean, apoi divizia C, B și chiar Divizia A, mai ales la campionatul de tineret dar și multe meciuri ca tușier în Divizia A.

În volumul meu intitulat „Table și tableteˮ, apărut în anul 2019, i-am dedicat câteva pagini prin materialul cu titlul „Respectul nostru pentru Teodor Cruceanu, liderul indiscutabil al arbitrilor de fotbal tecuceniˮ. Aminteam acolo de faptul că după ce în perioada 1960 – 1970, a arbitrat în diviziile inferioare, în anul 1970 apare în lotul arbitrilor pentru Divizia C, iar în anul 1972 este promovat pentru Divizia B și chiar A. Între anii 1960 – 1987, a arbitrat 1.387 de meciuri, 1.109 la centru și 278 la linie.

Arbitrează apoi 242 de meciuri la divizia A tineret la centru și 240 la linie.  A participat la 10 cursuri de perfecționare și a arbitrat alături de mari arbitri ai fotbalului românesc cum ar fi N. Rainea din Bârlad, mutat apoi la Galați, renumitul Otto Anderco din Satu Mare, Adrian Porumboiu din Vaslui, I. Neșu din Oradea și l-a cunoscut personal pe renumitul Andrei Rădulescu, atunci președinte al Comisiei de Arbitri, adevăratul deschizător de drumuri  în arbitrajul internațional, primul arbitru român care a arbitrat meciuri la un Campionat Mondial.

 După ce a terminat cu arbitrajul, a urmat pentru el o altă perioadă de adevărate și frumoase realizări, prin înființarea la Tecuci a Școlii Tehnice Sanitare, făcând aici o adevărată istorie locală. Astfel, în anul 1997, la insistențele senatorului de atunci doctor Secară, se înființează aici, această școală tehnică, primul conducător fiind chiar doctorul Florică Secară. Această activitate a școlii se derula prin Fundația Academică „Vasile Alecsandriˮ din Iași, Grupul Postliceal „Profesor doctor Enescu Longinusˮ. La înființarea școlii, un aport considerabil l-a avut și profesorul Grigore Alexe, atunci director la Școala nr. 10 „Dimitrie Sturdzaˮ – care a oferit spațiu pentru desfășurarea orelor teoretice, practica făcându-se la spitalul tecucean.

A urmat apoi la conducerea școlii regretata doctor Lidia Rădulescu – Zezeanu și apoi alții, dar adevăratul suflet și lider al acesteia a fost și a rămas Teodor Cruceanu, care se confundă mereu cu această școală tehnică sanitară.

Să mai consemnăm că din anul 1998, într-o colaborarea cu Universitatea „Dimitrie Cantemirˮ, la această școală se pregătesc studenții pentru facultățile de ASE, Administrație și Drept.

Revenind la școala sanitară, care își avea sediul de bază la Iași, cursurile teoretice erau asigurate de dr. Florică Secară, dr. Lidia Zezeanu, prof. Gelu Coroeru, dr. Viorica Vasiliu, dr. Liviu Secară, dr. Gheorghiu, prof. Gaby Marcovici în timp ce cursurile de Narsing erau conduse de asistentele Roxana Munteanu, Mirela Dragu, Mihaela Lovin și alții.

Școala și-a încetat activitatea în anul 2008, dar trebuie consemnat faptul că pe aici, prin aceste cursuri ale școlii, au trecut peste 1.000 de foști elevi sau studenți, unii cum am spus bucurându-se de binefacerile studiilor superioare, alții împânzind spitalele din Tecuci și alte orașe, purtând cu mândrie halatele albe, sprijin de bază al medicilor, îngrijind pe cei în suferințe.

În numele tuturor acestora, dar mai ales în numele sutelor de asistente trecute prin această școală, asistenta Ionica Matei se simte obligată să-i adreseze  și pe această cale, fostului conducător  ai acestei școli, Teodor Cruceanu, mulțumiri și tot respectul: „Vă mulțumesc, domnule Cruceanu pentru tot ce ați făcut pentru noi, să fiți sănătos și să vă bucurați în continuare de viață!ˮ. 

   

Iancu Aizic  

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •