Ion Luca Caragiale

 

Astăzi se împlinesc 108 ani de la trecerea în eternitate a dramaturgului Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852 în satul Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa şi a trecut în nefiinţă la 9 iunie 1912.

I.L. Caragiale a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români.

Opera lui I.L. Caragiale cuprinde teatru (opt comedii şi o dramă), nuvele şi povestiri, momente şi schiţe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci şi unul dintre principalii fondatori ai teatrului naţional. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc.

Caragiale este prezentat ca apărător înverşunat al scrisului său, luptând cu editorii, pentru ca aceştia să-i respecte textul integral, ortografia şi punctuaţia.

Conştiinţa de artist impecabil şi scrupulozitatea sa sunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărora le face reproşul „sosului greşelilor de ortografie şi punctuaţie” şi a „enormelor greşeli fundamentale”.

A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Activitatea literară

A debutat în gazetărie la revista „Ghimpele”, unde a realizat rubricile „Varietăți” și „Una-alta” (1873-1875) și la ziarul „Timpul” (1878-1881), a colaborat la numeroase publicații cu cronici dramatice, schițe, traduceri: „Albina Carpaților”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Literatura și arta română”, „Noua revistă română”, „Românul”, „Telegraful”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Viața nouă”.

În perioada mai-iunie 1877 a editat revista de umor în format de buzunar „Claponul”, un „Calendar al Claponului” (1878), ziarul „Moftul român” (1893, împreună cu A. Bacalbașa; 1901), publicația „Vatra” (1901, împreună cu I. Slavici și G. Coșbuc), precizează Dicționarul scriitorilor români.

O noapte furtunoasă Creația lui Caragiale cuprinde piese de teatru, Momente și schițe, nuvele, majoritatea satirizând lumea Capitalei sau provinciei din perioada sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Piesele sale de teatru sunt memorabile, fiind puse în scenă de nenumărate ori, la toate teatrele din țară, unele fiind și ecranizate.

Comedia în două acte „O noapte furtunoasă”, scrisă în 1878, a avut premiera la 18 ianuarie 1879, la Teatrul Național din București. A fost publicată în „Convorbiri literare” în oct.-nov. 1879) și este considerată o capodoperă a dramaturgiei românești.

Farsa într-un act „Conu Leonida față cu reacțiunea” a fost publicată la 1 februarie 1880 și a avut premiera la 16 aprilie 1912, la Teatrul Național din București.

O scrisoare pierdută Comedia în patru acte „O scrisoare pierdută” a fost publicată în 1884 și a avut premiera la 13 noiembrie 1884, tot la Teatrul Național din București. Succesul acestei comedii a depășit așteptările, o contribuție deosebită având actorii din distribuție — I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipătescu), I. Niculescu (Cațavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Brânzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetățeanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe). Caragiale a fost chemat de două ori la rampă pentru a primi aplauzele publicului. Piesa a avut după premieră 11 reprezentații consecutive.

Comedia în trei acte „D-ale carnavalului” a fost publicată la 1 mai 1885 și a avut premiera la 8 aprilie, același an.

Drama „Năpasta” a fost publicată în 1890, având premiera în același an, la 3 februarie. La 18 februarie 1890 Nicolae Iorga publica o cronică favorabilă pentru piesa „Năpasta”, în ziarul „Lupta”.

Primul volum al lui Caragiale, „Teatru”, prefațat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, „Comediile d-lui I. L. Caragiale”, a apărut în cursul anului 1889.

Piesele lui Caragiale au fost puse în scenă și în varianta teatru TV, în diferite perioade, cu diferite distribuții.

Între celebrele schițe scrise de I.L. Caragiale amintim: „Domnul Goe”, „Vizită”, „Bubico”, „Tren de plăcere”, „Petițiune”, „Căldură mare”, „Un pedagog de școală nouă”, „Ultima oră”, „Inspecțiune”, „High-life”, „Telegrame”, „Justiție”, etc.

A creat celebrul personaj Mitică, prezent în multe dintre „Momente și schițe”. Mare parte dintre schițele lui Caragiale au fost ecranizate și prezentate în emisiuni de divertisment de televiziune.

 

sursa: internet