E pe sfârșite și anul acesta

 

Așteptăm Revelionul. Asta înseamnă c-a mai trecut un an, încă unul sec, fără prea multe semne de referință în plan cultural. Cei cu trecere la bugetul orașului doar au improvizat câte ceva, cât să  justifice milioanele cu care vechiul primar și instituțiile filantropice din oraș i-au gratulat cu asupra de măsură, iar instituțiile de cultură, cu personal nejustificat de mare s-au complăcut într-o dulce letargie pandemică. Nici o inițiativă de reorientare a manifestărilor la noile condiții și nici o alternativă la noile restricții imperative.

A rămas să mai salveze câte ceva din ceea ce înseamnă CULTURA Fundația Pelin și câțiva mohicani – Daniel Bradea, Pavel Virgil, Iancu Aizic – exact cei care au fost excluși de la găvănoasele bugetului local, singurii care au  ținut treaz interesul pentru cultură, pe cont propriu și cu resurse proprii.

Nici un cuvânt despre G.G. Ursu, de la moartea căruia au trecut 50 de ani și la fel despre Șt.O. Iosif de la nașterea căruia s-au împlinit 155 de ani. Și-am dat numai două exemple, din cele multe care trebuiau marcate.

Ce-or fi făcând cei de la Casa de Cultură, cei de la Bibliotecă, cum și-or fi justificând chenzina și lichidarea lunară, Dumnezeu și autoritatea locală știu.

Să fiu bine înțeles. N-am nimic cu personalul nejustificat de numeros de la Bibliotecă, dacă este nevoie Tecuciul poate suporta chiar un număr mai mare, dar să se justifice, să se facă util, să intre logica pentru care au fost înființate aceste instituții. Dintotdeauna Biblioteca Tecuciului a funcționat cu un personal de cinci persoane și nu înțeleg de ce s-a triplat acest număr. Ce fac mai mult cei 15 decât făceau cei cinci?

Îmi amintesc bine momentul, a fost ambiția unui personaj malefic care n-a avut niciodată alt scop decât să acceadă o halcă tot mai mare din bugetul orașului și să domnească peste un personal cât mai numeros. Dacă cineva ar fi interesat cu adevărat de încărcătura pe om a personalului de la Bibliotecă va vedea că nu ies mai mult de câteva minute pe zi. Într-o zi de muncă un salariat de la Bibliotecă nu lucrează mai mult de câteva minute. Cine este interesat de irosirea banului public? Nu știu pe nimeni de la Bibliotecă în stare să întocmească o bibliografie tematică, așa cum se întâmplă chiar și la bibliotecile din localități mai puțin importante.

La fel se întâmplă și la Casa de Cultură. Niciodată această instituție n-a avut mai mult de trei referenți, dar asta se întâmpla când nu era bugetată și personalul trebuia să-și facă salariile singur – prin spectacole proprii, prin chirii, prin Universitatea cultural-științifică. De ce-o fi necesar ca directorul să aibă doi secretari, cum nu are nici primul ministru, Dumnezeu știe. 

Acum că s-au schimbat administrațiile locale, aud că în unele județe s-a redus personalul la jumătate. Cred că la Tecuci e mai mult de treabă. E nevoie de curățenie în toate instituțiile de cultură, dar, insist, dacă cineva își dovedește utilitatea să fie păstrat în continuare.

N-am spus nimic despre Muzeul de istorie – singura instituție care ar fi avut posibilități de activitate în condiții de pandemie dar care n-au fost folosite. Curtea mare ar fi permis activități cu publicul, în condiții de respectare prescripțiilor guvernamentale, dar nimeni nu s-a gândit la acest aspect. 

Știu că nu vor fi bine primite aceste rânduri și-mi pare rău, nu că le-am spus, ci pentru că am fost eu cel care a trebuit să le spună.

 

Ionel Necula

 

One thought on “E pe sfârșite și anul acesta”

  1. Pe 6 aprilie 2020,într-un comentariu postat pe acest site, un anume Ionel Mocanu prezenta astfel situația existentă în instituțiile de cultură tecucene: ,,Pe gâtul culturii tecucene apasă zilele acestea bocancul bolşevic al primarului Hurdubae.
    Angajaţii Casei de Cultură, Bibliotecii şi Muzeului au fost trimişi în şomaj tehnic, pe motiv că „nu sunt fonduri”, directorii au rămas la muncă încasând salariile nesimţiţe de 6.000 de lei pe lună plus norma de hrană şi sporul de conducere!
    Dacă angajaţii au plecat în şomaj tehnic oare nu era cazul ca şi directorii să plece acasă sau la pensie cum e cazul strungarului ce e director la muzeu? Apoi vă mai spun atenţiei o chestiune, dacă prin trimiterea a 30 de angajaţi în şomaj tehnic, angajaţi ce au salarii până în 2.000 de lei (în mână), se face ecomomie la bugetul local, atunci de ce nu intră cei 250 de angajaţi din Primărie în şomaj tehnic pentru a face o economie serioasă? În vremuri în care se cere solidaritate. Majoritatea angajaţilor din cultură au fost ameninţaţi că vor fi daţi afară dacă nu acceptă să meargă pe străzi pentru a face treaba angajaţilor de la asistenţă socială. Când cei din cultură au cerut măşti de protecție, ordine de servici scrise, o lege care să îi oblige, directoarea Manole le-a spus să îşi pună „un fular la gură”, iar la întrebarea „cine răspunde dacă ne infectăm?” răspunsul a fost simplu „asta e”. Contrar ordonanţei militare şi recomandărilor autorităţilor, angajaţii din cultură au fost trimişi, cu piciorul pus pe gât, pe teren pentru a întocmii tabele, fără măşti, fără mănuşi fără nimic. Tot în acelaşi avânt Hurdubae a decis detaşarea în Primăriei a două angajate din bibliotecă, pentru a sta la ghişeul „relaţii cu publicul” în ideea că „mai bine să se infecteze pleava din cultură” decât „funcţionărimea din primărie”. În privinţa salariilor, la Casa de Cultură a fost acordată o mărire salarială în februarie 2020, iar la întrebarea celorlalți angajaţi „De ce pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă?” directorii servili ai primarului Hurdubaie au răspuns „de vreţi salarii mărite şi posturi sigure faceţi campanie pentru primarul Hurdubae” făcându-se aluzie la refuzul angajaţilor bibliotecii şi casei de cultură de a merge în 2019 (la europarlamentare) la mitingul lui Dragnea de la Galaţi.
    La Casa de Cultură, directorea Cioclu s-a transformat în avocatul PSD şi ţine lecţii de marxism-leninism alături de contabila Hobincu, angajaţilor revoluţionari.
    Burlacu, deşi în prag de pensie, aruncă ameninţări în stânga şi în dreapta, asigurând angajaţii care pun întrebări asupra legalităţii deciziilor sale, că vor ajunge la „lopată detaşaţi la Asistenţă Socială”. Nefiind sătul de cei 6000 de lei de la muzeu, de salariul de 2000 de lei de profesor la liceul 2 şi indemnizaţia de membru în consiliul de administraţie de la Liceul Ovid Caledoniu de 500 de lei, strungarul vrea sa puna pe butuci muzeul. Deşi acest individ a încasat in mod ilegal salariul de director deoarece nu are studii in domeniul istoriei iar legea specifica clar ca trebuie sa ai studii in domeniul istoriei pentru a ocupa postul de manger intr-un muzeu. Aproape 3 miliarde în cei 4 ani de directorar, bani aruncaţi pe geam de administraţia Hurdubae.
    Răzbunarea bolşevică a lui Hurdubae asupra culturii abia a început. În săptămânile următoarea, în timp ce primarul postează pe facebook mesaje ce îndeamnă la solidaritate, în spatele cortinei ameninţările se intensifică asupra celor ce „ies din rând” sătui de măgăriile PeSeDiste!”

Comments are closed.