Noapte bună Domnule Nicolae Dabija!

 

Necunoscut Nicolae Dabija nu mi-a fost niciodată. Acumulasem atâtea informaţii despre el că atunci când am ajuns față către față am avut senzația că ne cunoaștem de când lumea.

A fost o vreme – cea de dinainte de momentul decembrist – când aveam antenele îndreptate spre Chișinău  și ne înfioram de lupta celor câțiva corifei basarabeni pentru democrație și pentru păstrarea identității românești. Grupul celor câțiva curajoși din care făceau parte intelectuali de bună calitate, oameni de ispravă – în frunte cu Grigore Vieru, Hadârcă, Valeriu Matei, Leonida Lari și bineînțeles Nicolae Dabija duceau o luptă pe viață și pe moarte împotriva rusofonilor și a tendințelor de subminare a  spiritului românesc. Animați de frumoase sentimente patriotice, cei câțiva făclieri din stânga Prutului și-au reprimat frica istorică și înfruntau cu un curaj vecin cu nebunia despoticul balaur bolșevic.

Pe Nicolae Dabija l-am cunoscut mai bine în primăvara anului 1997, când am făcut parte dintr-o delegație a Tecuciului, menită să încurajeze relațiile dintre întreprinzătorii tecuceni și cei basarabeni. Am participat atunci, printre altele, la o festivitate omagială organizată la Colegiul de Finanțe-Bănci pentru a marca aniversarea a 540 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt. Eram siderat pentru că în țară nu s-a gândit nimeni la marcarea acestui moment. În deschidere, la față de cortină a vorbit Naicolae Dabija cald, sobru, cu însuflețire și conținut. Ne-a spus câte sunt de reformat în Basarabia și ce eforturi imense reclamă acest proces reformator. A trebuit, ne spunea să învățăm politică să putem face față provocărilor rusofone, și-a trebuit să învățăm istorie pentru a schimba manualele școlare încă aservite intresului sovietic.

Ascultându-i cuvântarea însuflețită am avut convingerea că Nicolae Dabija face de cap limpede la devălmășiile spiritului basarabean, că ideea românismului la Chișinău este pe mâini sigure și hotărâte, și că la orizont se întrezărește victoria.

Ultima dată l-am ascultat vorbind la Festivalul internațional al aforismului. Rareori am avut ocazia să constat atâta luciditate şi claritate în înțelegerea problemelor care privesc Basarabia și România. Mi s-a părut un adevărat vizionar, ceea ce m-a și determinat să inițiez, împreună cu neobositul Pompliu Comșa o declarație către toate partidele politice din țară pentru susținerea candidaturii lui Nicolae Dabija la președinția României. Declarația a fost semnată de toți cei prezenți – scriitori din toată țara – și a fost postată pe Facebook.  Inițiativa n-a avut audiența așteptată, dar alegeri vor mai fi și numele său rămânea ca o posibilitate neconsumată.        

Vestea morții sale ne-a văduvit de această posibilitate rămasă neintrată în act și-n active lucrative. Îl plânge Basarabia, îl plânge România și-l plâng toți cei ce vorbesc și simt românește. N-a murit un om, ci o lume, o lume a speranței și un luptător. A plecat dintre noi când era cea mai mare nevoie de el, de luciditatea și clarviziunea sa.

Noapte bună, Nicolae Dabija și Dumnezeu să-ți așeze sufletul prin apropierea tronului său de lumină și îndurare! Un cuvânt de mângâiere și pentru frați îndoliați din Chișinău, cărora le doresc să treacă peste această grea încercare și să se regrupeze pentru ceea ce trebuie continuat. Steagul trebuie purtat mai departe.

 

Ionel Necula