Daniel Bradea în ediție completă

 

Fără doar și poate, dintre istoricii de azi ai Tecuciului, Daniel Bradea este cel mai prolific și cel mai activ, care a optimizat cercetarea istorică locală și i-a îmbogățit bibliografia cu câteva lucrări remarcabile. Într-un timp record de numai doi ani a editat cinci volume cu conținutul resorbit din istoria Tecuciului – un record mai rar întâlnit, chiar la istoricii consacrați și cu autoritate în domeniu. Cum în acea perioadă febrilă și neașteptat de prolifică i-am fost prin apropiere, știu că fenomenul a fost posibil datorită îndelungatei sale adăstări prin Arhivele Statului și imensului material adunat cu pasiune și cu migala vechilor aurari din poveștile cu suspans și de multe ori cu sfârșit tragic. 

Peste toate acestea însă rămâne  imensa lui putere de muncă și darul expunerii clare și îngrijite, care fac din cărțile lui Daniel Bradea niște lecturi atractive și fluidice cu mare trecere la cititori și cu precădere la cei din Tecuci – mulți dintre ei aflând abia din cărțile sale cât de bogată și interesantă este istoria orașului lor. 

Volumul este structurat în cinci diviziuni, ele reprezentând cele cinci volume integrate în această ontologie, dar, firește, restructurate și revizuite, cu multe elemente de noutate față de edițiile princeps. Îmi imaginez că volumul de muncă reclamat a fost imens, ca și cheltuiala presupusă pentru editarea ei, căci autorul n-a beneficiat de bunăvoința autorităților și n-a fost susținut în demersurile sale de nici un sponsor și de nici o instituție de cultură, deși toată lumea îl apreciază și este de acord cu ideea că prin trudnicia sa bibliografia Tecuciului s-a îmbogățit cu câteva mărturii și referințe de importanță incontestabilă.

Am comentat aceste lucrări la vremea apariției lor și nu mai insistăm și în aceste rânduri. Subliniem doar că această carte n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui tecucean, dintre cei cu pretenții intelectuale. Știu că nu se va întâmpla această minune, că și la noi și în lume se citește din ce în ce mai puțin și că Galaxia Gutenberg a literei tipărite a pierdut, pariul este câștigat de Galaxia Mc. Luhan, a imaginii, a televiziunii, a filmului. Cât s-a pierdut și cât s-a câștigat din această schimbare  de paradigmă încă e prematur să evaluăm. Dar se văd urmările nefaste și mă tem că în curând acestea se vor radicaliza.

Revin însă la volumul lui Bradea și subliniez apăsat că umple un mare gol în istoriografia tecuceană. Nu doar că face lumină asupra unor aspecte din istoria locală, dar aduce corecții și îndreptări despre unele evenimente din istoria noastră mai veche și mai nouă. Abordările lui Daniel Bradea elimină unele erori preluate necritic de la istoric la istoric și considerate ca veritabile. Precizările autorului au întrerupt o practică defectuoasă, aceea de a prelua și de a considera veritabile unele fapte de istorie  dovedite eronate.

Ar fi fost de dorit ca autoritatea teritorială locală, instituțiile de cultură, dar şi alți factori cu abilități decizionale să găsească o formă de recunoaștere și de încurajare a acestui efort, care a reclamat, deopotrivă, un mare consum de energie și de resurse, și așa destul de sărăcăcioase. Din păcate, nu s-a gândit nimeni la acest aspect și autorul a trebuit să-și finanțeze singur demersurile, deși adevăratul beneficiar este orașul și locuitorii săi. Bănuiesc că aceste observații nevinovate, nu vor cădea tocmai bine, nici pentru instituții și autorități și probabil nici pentru autorul discutat în aceste rânduri, care, în modestia sa genuină, își vede de cercetările sale, indiferent dacă sunt recunoscute și încurajate sau nu. Duce în spate o sarcină liber asumată care ar trebui dusă de instituția specializată a orașului și care beneficiază de o parte importantă din sărăcăciosul nostru buget. Cine are urechi de auzit, să audă.

 

Ionel Necula