Necrolog Dumitru Tiutiuca

 

Nu știu cât mai contează dacă Hâda, mâncătoarea de destine omenești, vine tot cu coasa sau cu virusul covid 19. Sigur este că de data aceasta a lăsat Galațiul cu un cărturar mai puțin.

 Pe Dumitru Tiutiuca l-am cunoscut bine, cu multe decenii în urmă. L-am prețuit sincer, i-am citit și i-am comentat toate cărțile din ultimii ani. Ne căutam reciproc și ne bucuram de fiecare revedere. Îi plăcea cum îl comentez și-mi încredința lucrările sale cu aceeași rugăminte de a mă pronunța asupra lor. Părerea ta, îmi spunea, contează mult pentru mine. Sunt convins că exagera și că încerca să mă măgulească, dar eu îl citeam cu interes nu pentru aceste cuvinte recunoscătoare, ci pentru că îmi plăcea cum scria și cum aborda problemele cercetate. În plus, cred că eram comentatorul cel mai puțin important dintre cei ce s-au aplecat asupra zbaterilor sale.

Era o doxă. Odată, la o lansare de carte, m-a luat într-o parte la o cafea și mi-a propus să mă înscriu la el la doctorat. Mi-ar fi plăcut să urmez un doctorat la el, dar propunerea venea prea târziu, îmi pregăteam deja dosarul de pensionare. Altădată, când Ilie Zanfir, pe atunci directorul Bibliotecii V.A. Urechia, mi-a propus să-l însoțesc la o cafea în oraș i-am pus condiția că accept numai dacă mai invită două persoane: pe Dumitru Tiutiuca și pe Ion Manea. S-a făcut repede un grup de patru, dar de fapt ceea ce a urmat a  fost un regal, iar Tiutiuca a fost într-o vervă copioasă.

 Am înțeles că fusese coleg de facultate cu Radu Macovei și după revoluție directorul de la Viața liberă i-a încredințat o rubrică săptămânală pe care urma s-o alimenteze cu problemele curente ale  României post-decembriste. Cred c-a fost rubrica cea mai căutată și mai citită din ceea ce propunea ziarul. Ulterior își va aduna toate risipirile într-o carte –  Insomnii pentru weekend, care poate fi citită cu folos de oricine. 

Dumitru Tiutiuca a făcut parte din furioșii noului val, care a redat Moldovei de Jos o demnitate spirituală, până atunci ignorată și-a așezat-o într-un alt plan de recunoaștere și evaluare. Odată cu Dumitru Tiutiuca, arealul gălățean și-a revenit repede din lentoare și și-a redobândit locul la care aspira ce destulă îndreptățire.

Dumitru Tiutiuca a fost omul de concepție și cărturarul aulic care a contribuit la optimizarea spiritului gălățean și la afirmarea lui în competiție cu alte județe din țară. Și datorită lui Galațiul a dobândit o anumită identitate spirituală și un loc distinct în cultura românească. 

Moartea lui Dumitru Tiutiuca a survenit într-un moment când încă mai avea multe proiecte în procesare și cred că familia, urmașii, moștenitorii  se vor îngriji ca manuscrisele sale să fie conservate și valorificate editorial.

Noapte bună, domn Profesor și Dumnezeu să-ți așeze sufletul prin apropierea sceptrului său, să te înconjoare cu bunătatea și îndurarea lui.

 

Ionel Necula