Personalități tecucene – Anton Cincu (1831 – 1894)

 

Mare proprietar, om politic, fost primar al orașului Tecuci, deputat și senator, mare donator al orașului 

S-a născut  pe 9 noiembrie 1831, la Tecuci. A fost a fost fiul lui Tudoran și Smaranda Cincu. S-a căsătorit cu Sultana Nistor. Din cei 10 copii pe care i-au avut doar 6 au ajuns la maturitate: Maria (căsătorită cu Dimitrie Boldur Epureanu, iar după decesul acestuia, cu Constantin Mille), Smaranda (căsătorită cu Leon Scully Logotetides), Ion/ Iancu (căsătorit cu Maria Dimitrescu/ Dumitrescu), Nicolae, (căsătorit cu Constanța Greceanu), Teodor (căsătorit cu Maria Alexandrescu/ Urechia) și Nestor (căsătorit cu Maria Apostoleanu).  

În anul 1856, la doar 25 de ani, a fost ales deputat în Camera Deputaților. Ulterior avea să fie ales de mai multe ori atât la cameră cât și la senat. 

De la 29 august 1864 și până la 30 iunie 1871, cu o întrerupere de 2 luni în 1866, a fost primar al orașului Tecuci. 

A fost ales consilier local la alegerile din: 1864, 1866, 1869, 1870, 1872, 1874, 1878, 1883, 1884, 1888, 1889 și 1890. Din 1864 și până la moartea sa, în 1894, a lipsit din Consiliul local doar 7 ani (din consiliile alese în nov. 1873, nov. 1875, nov. 1877  și  nov. 1881). 

Spre deosebire de majoritatea proprietarilor care își dădeau moșiile în arendă Anton Cincu s-a ocupat el însuși de ele, devenind un agricultor pasionat și iscusit. Aceste calități i-au fost recunoscute în aprilie 1883, când, odată cu înființarea noului Minister al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor a fost numit membru, cu titlu provizoriu, în Consiliul Superior al acestui minister. 

Prin decretul 2904 din 1884, lui Anton Cincu, „mare proprietar în județul Tecuciu”, i s-a conferit Crucea de ofițer al ordinului „Coroana României”.  

În îndelungata sa activitate pe tărâm administrativ a realizat ori a stăruit pentru înfăptuirea mai multor „îmbunătățiri” în Tecuci: asanarea bălților, amenajarea și pietruirea mai multor străzi, amenajarea bulevardului, construirea de școli, ridicare Foișorului de Foc etc. care au contribuit la modernizarea orașului.  

 Anton Cincu a fost implicat și în amenajarea Grădinii Publice pentru care Isprăvnicia a dat în 1844 un teren cu o suprafață generoasă, pe locul unde astăzi se află Parcul Carol I și Cimitirul Eternitatea. De altminteri, adevărata amenajare a grădinii a fost realizată de Anton Cincu în timpul mandatului său de primar când s-au plantat 14000 de copaci. Mai apoi, într-o ședință a Consiliului Comunal, din anul 1874, Anton Cincu a solicitat „o grădină mai aleasă” pentru comună. În cele din urmă autoritățile locale vor amenaja o nouă Grădină Publică la apus de Piața Observatorului, pe un teren cumpărat de „județ” de la Petrache Ciucă în anul 1873. 

Încă din timpul vieții a făcut acte caritabile. În 1892 a dat în folosință spitalul cu 40 de paturi, construit și dotat cu banii săi, la Nicorești, „pentru a servi la căutarea populațiunei rurale suferinde”. Întrucât spitalul a fost făcut „ofrandă statului”, Ministerul de Interne a adus „viile sale mulțumiri generosului donator pentru această patriotică și umanitară ofrandă”. 

Pentru întreținerea spitalului din Tecuci a donat două moșii: moșia Capoteasca (comuna Gulianca, județul Râmnic-Sărat), avea 212 hectare pământ arabil, a intrat în proprietatea orașului în 16 iunie 1889, dar beneficia de veniturile ei din 21 septembrie 1876, când Anton Cincu a donat-o în urma unei declarații verbale în camera primăriei (actul de donație a fost făcut în 16 iunie 1889, autentificat la Tribunalul Tecuci sub nr. 407); moșia Micleasca (o parte în comuna Liești – județul Tecuci și o altă parte în comuna Călieni – județul Putna), de circa 160 hectare, din care 92 hectare în Liești și 68 la Călieni, intrată în proprietatea primăriei la 24 martie 1895, în baza Decretului Regal nr. 1.444 care autoriza Primăria Tecuci să primească legatele testamentului defunctului Anton Cincu din 22 iulie 1894.  

Prin același testament a lăsat Primăriei orașului Tecuci moșia „Cozmasca” cu o suprafață de circa 92 hectare teren arabil. Din veniturile acestei moșii se efectuau lucrările de reparații la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Tecuci, ridicată în anul 1850 de Smaranda și Tudoran Cincu. De altminteri, familia Cinculeștilor a întreținut-o până în 1896, când a fost donată Primăriei orașului Tecuci. Ulterior moșia lăsată pentru întreținerea bisericii a fost expropriată de stat, ca moșie de mână moartă, și s-a dat în schimb primăriei un titlu de rentă perpetuă care aducea un venit de 4000 lei anual. Aceste fonduri erau administrate de primarul orașului și nu puteau fi folosite decât pentru reparațiile majore ale bisericii. 

Spre sfârșitul vieții a donat Primăriei din  comuna Cărăpcești, jud. Tutova, una din casele sale pentru amenajarea unei școli. Imobilul „era compus din 6 camere şi 2 saloane; plus un alt rând din dos unde se află: una bucătărie, două camere pentru servitori, un grajd şi o bucătărie, cu beciu sub ele, toate de zid şi invelite cu tinichea albă. Curtea lor are o suprafaţă de 2 ha 86 şi este împrejmuită cu zaplas, iar costul lor total e de 30 mii lei”. Însă Anton Cincu „nu s-a mărginit numai în a contribui la cultivarea spiritului şi a inimei junei generaţiuni, ci şi a alina şi vindeca suferinţele fisice a celor malazi, prin ridicarea măreţului spital în una din cele mai frumoase posiţiuni din jud. Tecuci, Târgul Nicoreşti şi actualmente prin punerea la disposiţiunea oraşului Tecuci a sumei de 200 mii lei în scop de a se ridica un nou spital. Orice laudă este de prisos, faptele d-lui Cincu vorbesc singure”. 

Marele proprietar (deținea peste 30.000 fălci de pământ) și filantrop Anton Cincu a încetat din viață pe 5 august 1894, la ora 11 noaptea. Ziarul „Lupta” din 9 august 1894 publica  o corespondență trimisă din Tecuci de N. Theodor, în care se aducea un ultim omagiu „celui mai ilustru fruntaș al orașului nostru”. Din acest panegiric reproducem și noi un fragment: „Emoțiunea e adâncă, căci o stea conducătoare a apus. A. Cincu a avut suprema fericire de a vedea încununată de succes uriașa sa muncă, de a culege roadele activității sale neobosite, energiei sale fără seamăn și patriotismului său înfocat, lăsând demnilor săi fii un nume nepătat și glorios. Român și patriot cu toată puterea cuvântului, de 40 și mai bine de ani numele lui era podoaba și fala orașului… A. Cincu a făcut parte din acele generațiuni cari de-a pururea vor rămâne nepieritori în inimile concetățenilor săi”.  

În anunțul publicat de familie în presă se spunea că „ceremonia funebră va avea loc marţi 9 August la orele 10 a.m. Cortegiul va porni de la casa defunctului şi înmormântarea va avea loc la cimitirul din Tecuciu”.  

O descriere a modului în care a avut loc înmormântarea avem de la Ion Petrovici: „La moartea lui s-au făcut  funeralii grandioase, cu placarde îndoliate, care traversau de-a curmezișul, ca niște arcade, străzile pe unde avea să treacă convoiul mortuar. Pe toate aceste placarde stă scris: ”Marelui filantrop”, iar mulțimea reculeasă le-a găsit îndreptățite”.  

Așa cum spunea Dimitrie Balaban, fost primar al orașului Tecuci, a fost „un om hotărât, tenace și cu o voință de fier… Anton Cincu nu striga ca mulți astăzi: Tecuci! Tecuci! În orice timp și în orice ocazii; ci lucra, făcea pentru Tecuci, îl acoperea cu binefacerile lui. Nu era omul vorbelor, ci al faptelor, prin excelență”. 

În amintirile sale, Ion Petrovici îl prezintă astfel: „Un tecucean proeminent, cel mai bogat din localitate. Avea nu știu câte moșii, pe lângă alte forme de avere. La moartea sa au fost calculate vreo 7 milioane – cifră colosală pentru epoca de atunci. Își făcuse averea încetișor, cu iscusință, pornind de la foarte puțin. A ajuns bogat în puterea cuvântului, n-a așteptat să moară, ci a făcut donații din viață”. 

 

Daniel Bradea 

 

(Fragment din volumul SAGA FAMILIEI CINCU, în curs de apariție.) 

2 thoughts on “Personalități tecucene – Anton Cincu (1831 – 1894)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.