Deși a jucat un rol important în dezvoltarea orașului Tecuci în prima jumătate a secolului al XX-lea, Alexandru Anastasiu este mai puțin cunoscut de către locuitorii orașului și este adesea confundat cu celebrul său frate Tache Anastasiu.
El a fost un mare proprietar, deputat și cavaler al Ordinului „Coroana României”, precum și un mare donator al orașului Tecuci. Cu toate acestea, există puține informații disponibile cu privire la viața sa, majoritatea provenind din presa vremii. Este cunoscut faptul că a făcut politică liberală, alături de ceilalți doi frați ai săi, și a fost implicat activ în activitatea organizației locale a Partidului Liberal.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, se pare că a avut un conflict cu Tache Anastasiu. Ziarele au relatat că, în aprilie 1899, a condus, împreună cu celălalt frate, Iancu, manifestația conservatorilor care „au străbătut străzile orașului cu muzică”, după căderea guvernului liberal.
După decesul lui Tache Anastasiu, Alexandru Anastasiu a devenit președintele organizației județene a liberalilor, funcție pe care a deținut-o până la data de 30 ianuarie 1921, când a demisionat.
În alegerile pentru Camera Deputaților din februarie 1911 și noiembrie 1912, a fost ales deputat pentru colegiul 1, în timp ce Nestor Cincu a fost ales din partea conservatorilor-democrați pentru celălalt loc.
Alexandru Anastasiu nu s-a limitat doar la activitatea politică și administrarea moșiilor deținute, ci a fost implicat în diverse inițiative comerciale și financiare, precum înființarea băncii „Tecuciul” la data de 22 martie 1907”. În plus, în calitate de președinte al Sindicatului Viticol din județul Tecuci, Alexandru Anastasiu a condus mișcarea podgorenilor și negustorilor de vinuri și spirtoase din județ, care s-au opus în anul 1929 legilor pe care guvernul intenționa să le adopte în domeniul viticol. Aceștia considerau că măsurile propuse ar „distruge viticultura favorizând industria spirtului din cereale şi a berei”. În acest context, pe parcursul anului 1929, au fost organizate mai multe întruniri în localitățile Tecuci, Nicorești și Podu Turcului. Aceste evenimente au culminat cu adunările prezidate de Alexandru Anastasiu la începutul lunii iulie. Potrivit relatărilor din presă, participanții l-au primit cu urale și în cuvântul său, Anastasiu a spus: „Avem sfânta datorie de a ne apăra şi să ţinem seamă ca Tecuciul, cu dealurile lui şi cu marca un strugure de vie reprezintă tradiţia, alături de puţinele meleaguri ale ţării româneşti cu cele mai vechi vii din Europa de acum trei mii de ani”. Ca urmare, participanții au hotărât să meargă cu toții la congresul din București, programat pentru 14 iulie, și au întocmit un memoriu cu principalele lor doleanțe, pe care l-au înaintat autorităților de la București.
În 1939, după o luptă de 20 de ani cu guvernele anterioare, care, din motive politice, au evitat să abordeze problema, a fost adoptată o lege ce interzicea utilizarea hibrizilor. În calitate de președinte al Sindicatului Viticol Tecuci și în numele podgorenilor din județ, Alexandru Anastasiu a transmis un mesaj de mulțumire către guvern pentru crearea acestei legi de protecție a soiurilor nobile și pentru eliminarea hibrizilor.
Alexandru Anastasiu a fost cunoscut pentru actele sale de caritate pe care le-a întreprins pe parcursul vieții. În 1927, a donat o casă în valoare de peste două milioane lei pentru azilul bătrânilor lipsiţi de mijloace de trai.
Pe 29 iulie, ziarele anunțau că „Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale a fost autorizat să accepte donaţiunea făcută de d. Alexandru P. Anastasiu din Tecuci, constând din imobilul din Tecuci, str. Carol, colţ cu str. Locot. colonel T. Pamfile, cu întreg terenul său, cu condiţia de a se înfiinţa în acest imobil un azil de bătrâni şi bătrâne, foşti funcţionari, profesionişti liberi sau persoane cu oarecare poziţie socială şi lipsite de mijloace. Azilul va purta numele «Alecu şi Catin[c]a P. Anastasiu».
Totodată ministerul sănătăţii a fost autorizat să accepte şi donaţiunea sumei de lei 100.000 necesară reparării şi instalării azilului în sus zisul imobil şi în plus o sumă ce o va depune ulterior în titluri de Stat şi din venitul căreia se va face în fiecare an, la 29 iunie, un parastas pentru pomenirea părinţilor donatorilor”.
În aprilie 1929, a făcut o donație de 500.000 lei pentru reconstruirea Teatrului Comunal din Tecuci, după ce acesta a fost distrus de un incendiu ce a avut loc la data de 24 ianuarie 1929.
Primăria orașului Tecuci a primit în anul 1939 de la Alexandru P. Anastasiu o donație de 200.000 lei, sub formă de titluri de rentă cu dobândă de 5 la sută, emisiunea 1922, sub condiția ca din venitul generat de acest fond să se ofere anual cărți și îmbrăcăminte pentru treizeci de elevi și eleve merituoși. Această donație a fost înregistrată sub numele de „Fondul Alecu și Catinca P. Anastasiu”, conform dorințelor donatorilor. În actul de donație, s-a stipulat că, în cazul în care titlurile vor fi câștigătoare la tragerea la sorți, primăria va cumpăra alte titluri la cursul zilei pentru a crește fondurile.
Alexandru și Ecaterina P. Anastasiu sunt considerați principalii ctitori ai catedralei din Tecuci, pentru care au donat sume importante de bani. De altfel, la 20 decembrie 1936, Alexandru / Alecu Anastasiu a fost ales președinte al „Comitetului de Construire a Bisericii Catedrale a Orașului Tecuci”, precum și președinte al „Comitetului Permanent de Acțiune”, care avea scopul „de a lua toate măsurile pentru ducerea la bun sfârșit, în cel mai scurt timp posibil a ridicării monumentului Catedralei, podoabă arhitectonică și religioasă a orașului Tecuci”.
Conform unei statistici din 1944, Alexandru Anastasiu se număra printre cei mai mari proprietari de terenuri din județul Tecuci, deținând peste 50 de hectare de teren. Alți proprietari importanți din Tecuci erau Constantin Sachelarie, Petrică Demetriade, Neculai Berha, Vasile Radu, Virgil Mironescu, doctorul Lupan, Chiriță Dumitriu și Zaharia Ioan. În comunele județului erau și alți proprietarii importanți, cum ar fi Elena G-ral Grigorescu din comuna Ivești, Maria G-ral Baranga din comuna Fundeni, familia Cincu din comuna Munteni și familia Apostoleanu din comuna Colonești.
Se spune că Alexandru și Ecaterina Anastasiu au avut o soartă tragică. Averea lor a atras invidia concetățenilor, astfel încât o refugiată din Basarabia, angajată ca paznic la catedrală, i-a denunțat trupelor sovietice, imediat după ocuparea orașului, arătând că sunt cei mai bogați oameni din Tecuci. Acest lucru a dus la molestarea și jefuirea lor în mod sălbatic. Ei au fost dați afară din propria locuință și au fost adăpostiți de o familie de evrei (C. Petroiu, în strada Catedralei nr. 14). Trupele sovietice au ocupat casa lui Alexandru Anastasiu de pe strada I. G. Duca nr. 2 începând cu data de 25 august 1944. Din gospodăria devastată s-au furat bunuri în valoare de 73.286.400 lei. Lista impresionantă a bunurilor „ridicate” din casele situate pe strada I. G. Duca nr. 2 și strada Carol I nr. 75 se întinde pe mai multe pagini și cuprinde printre altele: un automobil marca Delage cu 6 cilindri și o capacitate de 80-100 cai putere, un atelier complet de reparații auto, o motocicletă, 2 biciclete, arme de vânătoare, un pian marca Blutner, 8 tablouri, acțiuni la bănci, titluri de rentă, 3 ceasuri din aur și 2 din argint, mobilierul din case, haine, blănuri, bijuterii, mari cantități de vin, coniac și rachiu etc.
Alexandru P. Anastasiu a murit la 6 februarie 1945 și a fost înmormântat în paraclisul din subsolul catedralei. Mormântul său a rămas mult timp acoperit doar cu pietriș.
Daniel Bradea
(Fragment din volumul în curs de apariție, TACHE ANASTASIU – MARE FILANTROP AL TECUCIULUI; Sursa foto: http://www.calauza.edj.ro și https://www.okazii.ro)