Amintiri glorioase: Tecuci, 6 august 1917

 

Ziua de 6 august 1917 rămâne înscrisă cu litere de aur în cartea de istorie a României, deoarece în acea zi a avut loc o bătălie de proporții la marginea pădurii de la Răzoare (cunoscută ca Bătălia de la Mărășești), care s-a încheiat cu  biruința eroică a Armatei Române. 

Despre aceste lupte și contribuția Regimentului 50/64 Infanterie Tecuci la obținerea victoriei, am mai scris și cu alte ocazii. În acest material, vom răsfoi „letopisețele” acelei vremi pentru a scoate la iveală fapte mai puțin cunoscute, petrecute în august 1917, la Tecuci. 

 Pentru început, să spunem că pe tot timpul desfășurării luptelor de pe frontul de la Mărășești, comandamentul Armatei I Române era la Tecuci. În toată această perioadă, în oraș se afla și regele Ferdinand, care  vizita răniții din spitale sau era prezent la centrul de comandă Armatei I pentru a se informa cu privire la desfășurarea luptelor. 

În articolul intitulat „Suveranul pe front”, publicat în ziarul „România” la data de 12 august 1917, scriitorul Corneliu Moldovan relata: „În ziua de 4 august, Majestatea Sa, regele Ferdinand, însoţit de A. S. R. Principele Moștenitor au sosit cu automobilele la  postul de comandă al Armatei I-a. Făcând un scurt popas la Spitalul Crucii Roșii al Misiunii Engleze, instalat în casa Cincu [vila Mouka de la Frunzeasca, proprietatea lui Nestor Cincu, ad. n.], au vizitat răniţii în bătălia de la Mărășești, care, cu toate rănile lor grele, păreau că nu suferă și că sunt străini de orice durere trupească, atât de senin și de ridicat le era moralul. Suveranul, vădit mișcat de sufletul și avântul acestor viteji, le-a rostit cuvinte blânde, lăudându-le virtutea ostășească dovedită nu numai pe câmpul de luptă, dar și pe patul de suferinţă al spitalului… 

Ajunși la postul de comandă al Armatei I-a, M. S. Regele și A. S. R. Principele Carol au fost întâmpinaţi de generalul de divizie Eremia Grigorescu, care le-a expus situaţia de pe front, mersul operaţiilor, entuziasmul și vitejia fără de seamăna celor cărora le este încredinţată soarta ţării și cinstea numelui de român. Suveranul n-a avut de adăugat decât cuvinte de mulţumire și de laudă. A dat apoi ordine în legătură cu operaţiile zilei și, trecând la Corpul II Aeronautic, a binevoit a decora mai mulţi ofiţeri aviatori, care s-au distins în ultimele lupte aeriene”. 

 În ziarul „Curentul” din 7 august 1937, regăsim o mărturie cutremurătoare din tragica zi de 6 august 1917, petrecută la Tecuci și relatată de colonelul Ath. Negru într-un discurs susținut pe data de 11 noiembrie 1918, în aula Universității din Iași, cu ocazia solemnă a înmânării Săbiei de Onoare și a unui prețios album omagial, oferit cu acea ocazie. „Dar postul de comandă și cu cartierul din Tecuci, instalat în casa „Cincu” [clădirea adăpostește în zilele noastre Muzeul „Teodor Cincu”], a cărei împrejmuire este jalonată de cei mai înalți ”populus piramidalis”, formând reper ușor de găsit și de cel mai slab artilerist, și care nu era situat decât la circa 9—11 kilometri de linia artileriei grele inamice, ei bine, această clădire era în fiecare zi fără greș, cercetată de ghiulele inamice. Acest post de comandă nu a fost părăsit până în ultima zi, când condițiunile armistițiului au obligat strămutarea la Bârlad. Cei care au fost de față, din care unii sunt prezenți aici, își reamintesc cum în urma unei vizite a Majestății Sale în ziua de 6 august 1917, muzica cu care vrăjmașul ne delecta în fiecare zi după-amiază, schimbă programul și își începu cântecul de dimineață (căci desigur fusese informat de prezența augustului oaspeți). 

Atunci, din portativul infernal al muzicii, se desprinde un ”do major”: un proiectil de mare calibru care cade în șosea, în fața clădirii cartierului, la doar câțiva pași și cam la 150 de pași în spatele automobilului care transporta pe Majestatea Sa, Regele. Generalul Grigorescu se afla în acel moment pe treptele clădirii, înconjurat de Statul Major și unii dintre adjutanții regali, care încă nu se urcaseră în automobile pentru a-i însoți pe membrii Familiei Regale. Când explozia s-a produs, geamul marii clădiri din spatele generalului Grigorescu s-a prefăcut în țăndări, iar noi, sub impulsul reflexului de a ne proteja, ne-am împrăștiat în toate direcțiile, căutând adăpost. 

Singur el a rămas neclintit, ca o întrupare a invulnerabilității, fără ca o fibră de pe obrazul său să trădeze vreo emoție. Când impresiunea primului moment s-a risipit, ne-am întors din nou în jurul său, la adăpostul delicateții care-l caracterizează. Singura dojană pe care ne-a adresat-o a fost un singur zâmbet născut în colțul buzelor sale”. 

 Acest eveniment a fost menționat și în „Jurnalul de Operații al Armatei I”, unde se consemnează: „În cursul zilei de 6 august, artileria inamică a tras din direcția Ciușlea mai multe proiectile asupra orașului Tecuci, dintre care la ora 11,30 două au căzut în apropierea localului ocupat de Comandamentul Armatei, unul chiar în poarta casei Domnului Comandant al Armatei, la 2 minute după plecarea Majestății Sale, Regele”. 

Conform generalului Constantin Găvănescul, cei 1000 de prizonieri luați la 6 august de către diviziile 9, 10 și 13 infanterie au „defilat” la Tecuci, în ziua de 8 august 1917, „prin fața Augustului nostru Suveran”.  

Astfel, Tecuciul a fost martorul unor evenimente dramatice și, în același timp, memorabile din istoria României. În ziua de astăzi, ne revine nobila datorie de a cinsti memoria eroilor care au luptat pe front și s-au jertfit pentru realizarea idealului național. 

 

Daniel Bradea