Ion Petrovici – Recurențe, vol. 5

 

Acesta este titlul cărții scriitorului tecucean Ionel Necula și care, în catalogul lucrărilor publicate, poartă numărul 105. Autori – Ionel Necula și Gheorghe Felea. 

După ce într-un material anterior am analizat cartea „Eseuri cioraniene”, carte ce purta nr. 104, vom vorbi acum de lucrarea care are titlul de mai sus. Este o lucrare apărută tot în anul 2023, la Editura PIM din Iași, în format clasic 14 x 20, cu 128 de pagini, având coperți cartonate și frumos colorate, lucioase. 

După cunoștințele mele, cartea de față este prima scoasă în colaborare cu profesorul Gheorghe Felea, care a trecut și dânsul prin școlile tecucene sau din împrejurimile Tecuciului, o mândrie pentru învățământul tecucean. 

Lucrarea se deschide cu materialul intitulat „În loc de prefață”, din care reproducem – „Am spus-o deseori, și o repet și în aceste rânduri prefațatorii, că filosoful tecucean Ion Petrovici a fost și a rămas un subiect greu de epuizat printr-o singură abordare frontală. El reclamă reveniri și relecturări, recurente, și de fiecare dată se va vedea că își formează alte impresii, alte incredințări și alte convingeri epistemice”. „În acest volum, al cincilea de Recurente, am beneficiat și de generozitatea d-lui profesor Gh. Felea, de la care am preluat un important articol despre învățământul românesc din perioada interbelică. Să nu uităm că Petrovici, ca și Lucian Blaga, Mircea Eliade sau alți gânditori, sunt mai greu de monografiat, tocmai pentru că și-au făcut-o singuri, purtând chiar semnele excelenței”. 

Revenin la cartea de față. Primul material poartă titlul „Fișe pentru o eventuală monografie Ion Petrovivci”, din care reținem „Petrovici avea o mare prețuire pentru Maiorescu, pe care îl audiase ca student și era fascinat de elocvența acestuia”. Urmează materialul cu titlul „Ion Petrovici – o voce a democratismului politic românesc” și în care ni se vorbește despre dosarele pe care Petrovici le avea la CNSAS și de unde aflăm și de prietenia acestuia cu ziaristul Pamfil Șeicaru, găsind aici și scrisori adresate de Ion Petrovici acestuia, dar și răspunsuri ale marelui ziarist, scrisori care, de obicei, începeau cu titlul „Stimate domnule Șeicaru”. Aici, găsim și fotocopii ale unor scrisori. 

Urmează comunicarea cu titlul „ Ion Petrovici – autorul unui curs particular de istorie a filosofiei universale”, urmat de materialul intitulat „Ion Petrovici, uzanțe epistemice pentru filosofia universală”, acesta fiind ultimul material din această carte, semnat de Ionel Necula. 

 Primul material semnat de prof. Gheorghe Felea, în această carte, are ca titlu „Vorbele lui Ion Petrovici”, „Recunosc, mie mi-a plăcut să fiu ministru”, material care începe cu citatul lui Ion Petrovici – „Voința este ființa reală a vieții noastre interioare”. Autorul spune „Viața și activitate profesorului, filosofului, academicianului, scriitorului Ion Petrovici a constituit obiect de studiu pentru numeroși autori care s-au dedicate valorificării operei savantului tecucean. Dintre aceștia remarcăm pe N. Bagdasar, I. Brucăr, P. Andrei, Tudor Vianu, Ștefan Andronache, Adrian Michiduță și alții, dar cu o mențiune special pentru doi autori consacrați ai exegezei petroviciene: Ștefan Munteanu și Ionel Necula. Să nu uităm că Monica Lovinescu l-a gratulat pe Petrovici cu titlu de „Socrate al Aiudului”. 

Urmează un alt material semnat de prof. Gheorghe Felea și intitulat „Prin meandrele trecutului”, din care reținem: „Să nu uităm că Tecuciul a obținut Statutul definitiv al inegalabilului Nicolae Iorga prin vorbele. Cultura mare a orașelor mici este și la Tecuci”. 

Despre atracțiile și pitorescul acestui mirific spațiu tecucean dar și despre geografia spirituală au scris Calistrat Hogaș, Ion Dongorozi, Lascarov Moldovanu, Iorgu Iordan, Ștefan Petică, H.P. Bengescu, A.P. Samson, George Ursu și alții. 

Urmează materialul intitulat „Un băiat de familie”, cu amintiri despre Ion Petrovici, material care se încheie prin cuvintele „Pentru contribuțiile sale științifice Petrovici a fost ales, la 7 iunie 1927, membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1934 a devenit membru activ”. 

Urmează materialul „Un filosof savant, un savant prea filosof”, apoi comunicarea intitulată „Repere ale învățământului interbelic”și comunicarea „Din amintirile unui fost dregător”, dregătorul fiind de fapt Ion Petrovici. 

 Apoi regăsim materialiul care dă și titlu acestui capitol „Recunosc, mie mi-a plăcut să fiu ministru” și unde ni se spune că, la 1 aprilie 1918, Petrovici a fost Director al Teatrelor, iar în 1939 deținea Portofoliu Lucrărilor Publice, funcție care a fost deținută și de Barbu Catargiu, Mihail Kogălniceanu, D. Brătianu, I. Brăteanu, Anghel Saligny și alții. Se amintește și faptul că în 1965 a fost și Președinte al Consiliului de administrației a Radiodifuziunii și apoi ministru al Educației.  

În materialul intitulat „Un Socrate al Aiudului” ni se amintește de perioada celor zece ani petrecuți în temnița de la Aiud, unde Petrovici vorbea deținuților despre filosofia lui Kant. 

Ultima comunicare se intitulează „Posteritatea petroviciană” și în final găsim cuvintele eminescologului Theodor Codreanu despre Ionel Necula: „Ionel Necula a depășit complexele spiritului provincial și face, de la Tecuci, cultură la nivel național, așa cum a realizat și Ion Petrovici”. 

Pe ultima copertă găsim vorbele lui Ionel Necula: „Nu știu ce continuare va avea și câte volume se vor aduna în total, știu doar că atât timp cât stăm în lumină vom continua să ne interesăm de acest gânditor pe care-l consider prototipal pentru intervalul istoric circumscris”. 

Felicitări maestre și așteptăm noi lucrări! 

 

Iancu Aizic