Mă aplec, cu o întârziere nescuzabilă, asupra cărții lui Daniel Bradea consacrată familiei Anastasiu și altor personalități decupate din zbuciumata istorie a Tecuciului. Dacă evidența mea este exactă, aceasta ar fi a 12-a carte a istoricului și fără să exagerez, cum se-ntâmplă când e vorba de evaluări, ultima carte este și cea mai valoroasă, mai articulată și mai bine scrisă. Sigur, observația este valabilă doar privită dintr-o perspectivă evolutivă, căci dacă toate, câte sunt în această lume, se află într-o necontenită schimbare, transformare și evoluție, cartea lui Daniel Bradea – „Portrete din Tecuci. Familia Anastasiu și alte personalități” (Editura Pim, 2023) – nu putea excepta de la regulă.
Să precizăm mai întâi că despre familia liberalului tecucean Tache Anastasiu (1836-1900) s-a scris atât de mult și de diferit, că e greu acum, după atâtea cumuluiri amestecate, să se mai discearnă adevărul de eroare și realul de fabulos. Ori, cartea lui Daniel Bradea exact această misiune și-a asumat-o, să discearnă între mai multe relatări și să configureze cât mai exact, fără prejudecăți apriorice, efigia faimosului liberal tecucean, supranumit și pașa cu trei tuiuri – întrucât a reprezentat în Parlamentul României județele Tecuci, Tutova și Covurlui.
Mulți, dintre cei ce s-au ocupat de destinul acestui politician, au insistat asupra firii sale autoritare, ceea ce este în mare parte adevărat, dar dincolo de acest aspect, important, desigur, stau înfăptuirile lui, felul cum a administrat județul Tecuci, marile donații și acte de filantropie cu care și-a onorat sufragiile electorale. Ca și familia Săveanu din Focșani familia Anastasiu figura ca fondator al partidului liberal și trecea drept unul dintre stâlpii formației lui Brăteanu, care le lăsa toată libertatea în administrarea ținutului arondat și închidea ochii când se-ntâmpla să primească denunțuri despre neregulile din teritoriu.
O democrație prea lăbărțată își are riscurile ei și, dacă privim în ce dezastru a ajuns țara în numele ei, înțelegem că nu trebuie să se bată prea multă monedă pe seama ei. Democrația dă rezultate doar acolo unde este însoțită de dictatură – dictatura legii – ori la noi tocmai legea este astfel concepută încât să favorizeze încălcarea ei. Dacă la toate acestea mai adăugăm și lipsa de fermitate a justiției, duplicitatea interpretării ei, înțelegem exact desnodământul nefericit cu care ne confruntăm.
Cartea lui Daniel Bradea reabilitează imaginea lui Tache Anastasiu, dar și a Elenei Anastasiu, de numele căreia se leagă înființarea liceului de fete care i-a purtat numele și alte multe donații menite să învioreze viața spirituală a Tecuciului. Într-un fel, putem spune despre familia Anastasiu că este o variantă autohtonă a familiei Lorenzo de Medici, artizană a Renașterii Italiei.
Dar cartea despre care ne-am propus să vorbim în aceste rânduri este importantă și prin cele câteva portrete care completează fericit monografia familiei Anastasiu; este vorba de Traian Corodeanu, prietenul poetului Ștefan Petică, din perioada tinereței lor socialiste, când erau elevi la Liceul real din Brăila și făceau propagandă politică prin satele județului Tecuci, pentru care au fost trimiși în judecată. Petrache, îi scria Ștefan Petică prietenului său Petre Crăescu din Buda, județul Tutova, unde avea o proprietate, suntem dați în judecată și vom avea în curând a ne înfățișa la tribunal ca ultragiatori la morala publică: eu, tu și Corodeanu. Vezi unde au ajuns stăpânitorii. Tu ia seama să nu vină vreun albastru pe-acolo și să cumpere pe vreun țăran care să mărturisească falș contra noastră (Ștefan Petică, Scrieri, vol 2 , p. 547).
Un alt medalion este consacrat fostului protoiereu al Tecuciului, Nicolae Conduratu, personalitate foarte implicată în viața spirituală a orașului. Ținea conferințe publice, preda (probabil anatomia sau igiena) la Liceul Dimitrie Sturza, dar numele său poate fi întâlnit frecvent și în publicistica timpului.
Mă bucur că autorul a reușit să reconstituie biografia avocatului Vasile S Radu – un nume destul de activ în viața culturală a orașului, cu multe idei importante în ceea ce privește temeiurile unei activități culturale adecvate Tecuciului nostru. Membru fondator al așezământului Ateneul cultural a căutat să-i impună o pecete locală, care să răspundă nevoilor culturale locale și să-i imprime o importanță apropiată de ceea ce însemna Academia bârlădeană pentru orașul Brlad.
Ceva mai dezvoltat este medalionul consacrat lui Gheorghe Ghițulescu, care a ținut activă una din cele mai longevive gazete locale – Curierul Tecuciului, principalul furnizor de informații privind evenimentele Tecuciului interbelic.
Ce se mai poate spune despre această carte scrisă cu nerv, cu rigoare și cu toate dovezile la vedere?
Este o carte care se citește pe nerăsuflate. Ea reabilitează imaginea unor personalități locale – multă vreme uitate, ignorate și proscrise ca dușmani ai poporului.
Multe din instituțiile publice din Tecuciul contemporan își au sediul în clădirile moștenite de la acești înaintași, a căror imagine am tot hutichit-o în lungile decenii comuniste. Este meritul istoricului Daniel Bradea că ne-a oferit imaginea reală a acestor făclieri ai Tecuciului de odinioară și le-a așezat pe soclul meritat. Îl felicit și de această dată și-i promit că voi continua să-l urmăresc cu interes nescăzut și să mă nedumiresc cum de nimeni nu are nevoie de abilitățile sale.
Ionel Necula
