Tecuciul nu a fost niciodată înzestrat cu o instituție teatrală propriu-zisă, ci a dispus doar de clădiri care au servit ca locuri de desfășurare pentru spectacolele trupelor venite din diverse regiuni ale țării.
Prima mențiune despre existența unui astfel de edificiu se regăsește în articolul lui A. Radu intitulat Pașa de Tecuci, publicat în „Vocea Covurluiului” la data de 4 iulie 1884. Printre realizările remarcabile ale prefectului Tache Anastasiu era amintit și „un frumos teatru, aranjat astfel ca să poată servi și ca hală pentru exposițiune”.
Zece luni mai târziu, în paginile ziarului brăilean „Trompeta”, un autor anonim a publicat un articol intitulat „Îmbunătăţirile judeţului Tecuci”. În acest material, se lăuda activitatea prefectului Tache Anastasiu, fiind consemnate nu mai puțin de 80 de realizări notabile. Printre acestea se numărau poduri, şanţuri, fântâni, şcoli, o tipografie, un spital, zugrăvirea catedralei. De asemenea, se menționa „construirea un edificiu pentru espoziţia judeţului şi în timpul când nu este ocupat cu această necesitate, să serve ca local de teatru”.
În 1890, într-un alt articol apărut în ziarul „Voința Națională”, se relata că sub administrația lui Tache Anastasiu „s-a făcut sala de belle arte și teatru”. Din păcate, nu există informații precise privind anul exact al construcției sau numele arhitectului care a proiectat această sală.
Din memoriile actorului Mihai Florea reiese că și celebrul Matei Millo a urcat pe scena acestei săli: „Millo îşi macină ultimii ani ai vieţii într-o nouă serie de lungi şi grele turnee, în 1890 la Focşani, Tecuci, Galaţi“.
Această clădire a fost construită înaintea Teatrului Județean din Grădina Publică și a fost menționată în presă în 1891, sub numele „Sala de Expozițiuni Agricole a Județului Tecuci”. Până în primăvara anului respectiv, această sală a găzduit concerte, reprezentații teatrale și întruniri politice. Totuși, într-un moment dat, clădirea a suferit avarii care au împiedicat ulterior folosirea ei.
Există două variante diferite privind modul în care tavanul sălii a căzut. Autoritățile afirmă că prăbușirea s-a produs în seara zilei de 5 aprilie 1891, fără a specifica cauza exactă. Pe de altă parte, într-o scrisoare trimisă Majestății Sale Regele de către mai mulți locuitori ai orașului, se susținea că prefectul a ordonat pompierilor să demoleze în secret tavanul sălii în noaptea de 4-5 aprilie pentru a împiedica desfășurarea unei întruniri electorale a liberalilor din oraș. În urma acestui incident, orașul a rămas fără o sală adecvată pentru manifestări, ceea ce a determinat autoritățile să decidă construirea unui Teatru Județean în Grădina Publică din centrul orașului.
Potrivit actorului Petre Sturdza, în cartea sa „Amintiri. 40 de ani de teatru”, inaugurarea noului teatru a avut loc în 1893, iar cu acest prilej, o trupă de actori de la Teatrul Național din Iași a prezentat piesa „Nevasta dintâi” de Eugene Labiche. În acea seară, „publicul din Tecuci umplea mica sală. Femeile se prezentau mai elegante decât niciodată în loji, purtând blăni, toalete și bijuterii, iar sala era luminată puternic de cele trei policandre noi și de alte lumânări de spermanțet. Bărbații erau îmbrăcați în ținută de seară, purtând fracuri sau smocuri, iar ofițerii din garnizoană erau prezenți în mare ținută”.
I. Costin, în articolul „Orașul Tecuci”, publicat în revista „Literatură și artă română” în anul 1909, teatrul era prezentat ca „o clădire mare, în care se dau reprezentaţii şi concerte de artiştii trecători”.Douăzeci de ani mai târziu, profesorului universitar Ion Simionescu, teatrul i se arăta „cu frontispiciul ca o adevărată placardă pentru afişe, unele scrise cu mâna, altele pe jumătate zdrenţuite, o împestriţătură de petece de hârtie care-ţi fac impresia de ruină şi părăsire”.
Din toamna anului 1918, societatea „Vatra Săteanului Tecuci” a închiriat clădirea Teatrului Județean Tecuci pentru a desfășura proiecții de filme. Din mai 1925, imobilul a fost preluat în administrarea Societății „Coloniilor Școlare”, care l-a folosit drept cinematograf. Această decizie urma să se dovedească neinspirată, având în vedere ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 24 ianuarie 1929, când Teatrul Județean din Tecuci a fost distrus de un incendiu în timpul unei proiecții de film.
Conform relatărilor din presă „sala era ticsită”, și în momentul izbucnirii focului, „o panică înspăimântătoare” s-a răspândit printre spectatorii prezenți și „toată lumea a năvălit la uşile de ieşire pentru a se salva”. Din cauza „învălmăşelii de nedescris”, mai multe persoane au fost călcate în picioare, câteva doamne au leșinat, iar câțiva spectatori au suferit răni mai serioase, dar fără a fi răniți grav. Cu toate că pompierii au ajuns rapid la locul incendiului și au depus eforturi considerabile, „întregul teatru a fost nimicit de flăcări”.
La data de 28 ianuarie 1929, în paginile ziarului „Dimineața”, au fost dezvăluite mai multe informații cu privire la tragicul incendiu care a distrus teatrul, sub titlul „Focul izbucnește în timpul spectacolului”.
Conform articolului, evenimentul tragic a avut loc pe 24 ianuarie 1929, în jurul orei 20, când sala de teatru era plină, cu precădere de doamne și copii prezenți la o proiecție de film. Spectacolul se apropia de final atunci când, brusc, a fost dată alarma: „Foc!”
Flăcările s-au propagat rapid din cauza faptului că lojile și balcoanele erau construite din lemn, ceea ce a dus în scurt timp la mistuirea întregii săli, împreună cu mobilierul aferent.
La locul tragediei au sosit și reprezentanții autorităților locale, inclusiv domnul Hozoc, președintele tribunalului, procurorul Balaban, substitutul de procuror Belgie, prefectul Vasile Beldie, primarul Nicolae Berha și maiorul Buhancă din aviație. De asemenea, au venit și pompierii militari, care au încercat să stăvilească extinderea incendiului. Prioritatea lor era să izoleze focul pentru a preveni răspândirea acestuia către clădirea tribunalului, aflată în imediata apropiere. În această acțiune au fost implicați pompierii locali, o echipă de pompieri din aviație și membri ai serviciilor primăriei, coordonați de fostul comandant al pompierilor, Anton Raiciu. Locuitorii adunați la fața locului au contribuit la evacuarea în siguranță a celor aflați în interiorul sălii. S-a reușit să se salveze câteva piese de mobilier, dar pagubele cauzate de incendiu au fost estimate la peste 2 milioane de lei.
Într-o ședință a Consiliului Local Tecuci, s-a propus construirea noii clădiri a teatrului în Grădina Publică, vizavi de Banca „Prevederea”, luând în considerare „Planul de sistematizare al orașului”. Alte propuneri au inclus construirea palatului administrativ în locul fostului teatru, extinderea clădirii Tribunalului, eliminarea străzii care separa Grădina Publică de Piața Observatorului și care lega strada Sf. Gheorghe de strada I. C. Brătianu, demolarea halelor și compartimentelor din jurul Foișorului, precum și demolarea acestuia. În locul unde se afla Foișorul s-a sugerat construirea unei catedrale.
Pe data de 3 februarie 1929, ziarul „Viitorul” a relatat despre o mare adunare a elitelor intelectuale din orașul Tecuci, care s-a desfășurat în sala de recepție a primăriei în zilele anterioare. Întâlnirea a fost convocată de primarul Nicolae Berha, cu scopul de a constitui un comitet responsabil cu construirea unui nou teatru, pentru a înlocui clădirea distrusă de incendiu. La dezbatere au participat Nicolae Berha, primarul orașului, avocații Gheorghe Casan, Vasile Radu, Virgil Mironescu, Gh. Dimitriu și Iliescu, deputatul Ioan Beldie, directorul Școlii Normale Ștefan Corodeanu, Anghel Mihăilescu, maiorul Rombeanu și M. V. Segall. În urma discuțiilor, s-a decis constituirea unui comitet format din următorii membri: deputatul Ioan Beldie, prefectul Vasile Beldie, proprietarul Alecu Anastasiu, fostul prefect Constantin Ioan, directorul de la Banca Țărănească Carol Trister, directorul Școlii Normale Ștefan Corodeanu, farmacistul George Bossie, avocații Vasile S. Radu, Ghiță Dimitriu, Virgil Mironescu și Gheorghe Casan.
Într-un interviu acordat ziarului „Universul”, Nicolae Berha, primarul orașului Tecuci, a subliniat că Teatrul Comunal, distrus în incendiul din 24 ianuarie 1929, nu mai corespundea cerințelor moderne. Astfel, s-au adunat fonduri din despăgubirile acordate de Direcția Caselor Speciale de pe lângă Ministerul de Interne, din donația de 500.000 lei a lui Alexandru Anastasiu, dintr-un fond de 2.100.000 lei inclus în bugetul orașului și din sprijinul public, pentru a ridica un nou teatru. Autoritățile locale, împreună cu un comitet format din personalități locale reprezentând toate partidele politice, au organizat un concurs de proiecte arhitectonice pentru construirea noului teatru, în conformitate cu Legea de Unificare Administrativă, cu premii pentru primii trei clasați. Concursul la care au participat 17 arhitecți din țară, a fost câștigat de tinerii arhitecți Emil Călinescu, Ion Giurgea și Alexandru Psepedinski.
În același timp, se dorea construirea în viitor a unui palat cultural care să găzduiască Ateneul „Ștefan Petică” (sub președinția lui Vasile S. Radu), o sală de cinematograf, o sală de conferințe și un muzeu al Tecuciului. Avocatul Virgil Mironescu, fost primar al orașului, era implicat, de asemenea, în realizarea acestui proiect.
Într-o ședință din luna august a anului 1929, Consiliul Tehnic Superior a examinat proiectul pentru construcția unui teatru-cinema în orașul Tecuci. După analiza efectuată, membrii au aprobat proiectul în principiu, formulând câteva observații cu privire la scările de acces către galerii, considerate insuficiente, la simplificarea fațadelor și la costul estimat, care urma să depășească suma de 10.000.000 de lei. În ceea ce privește amplasarea, Consiliul a solicitat o analiză mai detaliată a planului pieței, având în vedere factori precum împrejurimile și rețeaua stradală, înainte de a-l trimite pentru examinare.
Datorită lipsei surselor de finanțare, s-a efectuat doar o „reparație provizorie” a imobilului, cu intenția ulterioră de a o demola și construi o nouă clădire.
Având în vedere că închirierea teatrului către Societatea „Coloniilor Școlare” a generat doar pierderi financiare, acest lucru l-a determinat pe primarul Marin Dumitrescu să rezilieze acest contract. Astfel, în anul 1932, a luat hotărârea de a suspenda temporar activitățile și a reintegrat teatrul și grădina cinematografului în patrimoniul comunei.
Eforturile pentru construirea unui nou Teatru Comunal la Tecuci au continuat, chiar și în timpul războiului. Într-un articol din ziarul „Universul” datat 29 martie 1944, s-a anunțat că, la solicitarea lui Gheorghe Dimitriu, fost prefect și deputat, inginerul V. Ionescu din București, delegat de ministrul culturii Ion Petrovici, „fiu ilustru al Tecuciului”, se afla în oraș pentru a elabora o schiță de plan și un deviz.
Acestea au fost create în urma consultărilor cu Nicolae Ionașcu, primarul orașului, și Gheorghe Dimitriu. Articolul menționează că schița de plan, aprobată de ministrul Ion Petrovici, prevedea renovarea exterioară a teatrului, cu o fațadă impunătoare, construirea unui foaier, a unei garderobe și a câtorva camere pentru artiști. Pentru realizarea acestor lucrări, ministrul a promis să aloce suma de 20.000.000 de lei.
La cererea lui Gheorghe Dimitriu, inginerul Ionescu a elaborat și o altă schiță de plan pentru o reconstrucție mai amplă a teatrului, care implica mutarea scenei cu spatele spre tribunal și extinderea sălii, cu intrarea principală orientată spre piață. De asemenea, numărul de locuri în sală a fost crescut de la trei sute la cinci sute de spectatori. Cu toate acestea, dificultățile de natură tehnică și costul prea mare (90 de milioane) au dus la respingerea celei de-a doua schițe. La finalul articolului se menționează că se așteaptă elaborarea planului definitiv de recunoaștere, în conformitate cu prima schiță a inginerului Ionescu, și începerea lucrărilor.
Datorită evenimentelor din 23 august 1944 și schimbării regimului antonescian cu cel de „democrație populară”, proiectele privind construcția unui nou teatru la Tecuci au fost abandonate.
Acest teatru a găzduit numeroase spectacole cu actori de seamă ai României, precum Ion Vlădicescu, Iorgu Caragiale, Aristizza Romanescu, Constantin Nottara, Maria Filotti și Constantin Tănase. De asemenea, pe scena teatrului tecucean au evoluat cântăreți precum Maria Cinski, Ionel Țăranu și Gogu Ștefănescu. Violonistul George Enescu a susținut două concerte, pe 14 decembrie 1915 și 13 mai 1923. În această sală au susținut conferințe Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, Ion Petrovici, Alexandru Lascarov-Moldovanu, Ionel Teodoreanu și Ion Minulescu. Tot aici și-au desfășurat activitățile Ateneul Cultural „Ștefan Petică” (înființat în 1923) și Căminul Cultural Orășenesc „Calistrat Hogaș” (1938).
Spectacolele memorabile de la teatrul din Tecuci au culminat cu prestațiile Operei Române din București, prezentând celebra operă „Carmen” în data de 15 octombrie 1943 și „Tosca” în luna septembrie 1945.
În conformitate cu Decretul 303/1948, care a intrat în vigoare la 3 noiembrie 1948, Teatrul Comunal din Tecuci a fost naționalizat și a devenit proprietatea statului. După acest moment, în această clădire si-a desfășurat activitatea timp de aproape cinci decenii un cinematograf, inițial numit „Mihai Eminescu”, apoi redenumit „Arta”. Astăzi, clădirea se află într-o stare avansată de degradare.
Daniel Bradea
