Casa Tiron – Matran  din Tecuci 

  

Municipiul Tecuci a suferit transformări semnificative după cutremurul din noiembrie 1940, care a afectat aproximativ 80% dintre clădirile orașului, precum și în perioada comunistă, ceea ce a condus la dispariția celei mai mari părți a vechiului oraș. Indiferența și nepăsarea autorităților postrevoluționare au accentuat acest fenomen, determinând dispariția multor clădiri, iar cele care au supraviețuit se află, cu puține excepții, într-o avansată stare de degradare. Așadar, în prezent, Tecuciul dispune de puține zone de interes istoric.  

De altfel, în oraș sunt doar 32 de clădiri incluse pe lista monumentelor istorice din județul Galați, actualizată în 2015. Printre acestea, se regăsește și cea care face obiectul prezentului articol. La poziția numărul 220, cu codul GL-II-m-B-03108, este înregistrată „Casa Vornicul Tiron”, situată pe strada Aleea Plopilor nr. 2. La rubrica datării se menționează „sec. XIX”.  

Referitor la acest imobil, în „Monografia orașului Tecuci”, apărută în 1999, este consemnată informația: „Casa vornicului de poartă D. Tiron, înălțată în cel de al treilea deceniu al secolului al XIX-lea”. Prin urmare, ar fi fost construită între anii 1821 – 1830. În lucrarea „Tecuciul și împrejurimile sale. Ghid turistic”, la pagina 56 se menționează: „Această locuință orășenească de tip moldovenesc – ce a aparținut unei oficialități din perioada Unirii Principatelor – este considerată a fi una dintre cele mai vechi din oraș”. La pagina 187, autorul revine asupra „frumosului edificiu cu nouă coloane de pe Aleea Plopilor nr. 2”, susținând că în acest imobil „până în 1859, a locuit vornicul de poartă Dimitrache Tiron, una dintre oficialitățile importante ale urbei”. 

 Despre Dimitrie / Dimitrache Tiron se știe că a fost vornic de poartă, fiind menționat în documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în condica intitulată „Ecstact pentru locurili, dughenilor, a casălor boierești și ale altoa, i grădini și alte acareturi ce sînt pe moșie monastirei Sfântului Pr(0)roc Samoil, ce iaste mitoh a monastirii Sfântului Spiridon din Iași. 1828 maiu 25 Tecuci”, este menționat cu „beci din piatră fără bina” la locurile din târgul propriu-zis, și la cuprinsul „casălor boierești și a altor trepte”. Ion T. Sion afirmă că vornicul de poartă Dimitrache Tiron își avea casa în „mahalaua Nămoloasa”, zonă în care locuia și „Părintele Hrisantu a Hîncu”, tatăl unionistului Ioniță Hrisanti, originar din Umbrărești. 

În „Catagrafia târgurilor din ținutul Tecuciului pentru toate stările privilegheti, nesupusă la dările opștești a țării, precum și la rosturile însămnati să arată”, din anul 1831, printre locuitorii târgului Tecuci, din „partea uliții dinspre răsărit cu dosul ei”, scutiți de plata dărilor se afla și vornicul de poartă Dimitrache Tiron. Acesta și-a dovedit calitatea de privilegiat „cu carte de la domnul Ioan Sturza din (1)826 apr. 8, ca să scutească tot felul de rusumaturi, precum și 6 liuzi, oameni străini”. 

La data de 3 decembrie 1839, „Obștea târgului Tecuci întărește vornicului de Poartă Dimitrache Tiron stăpânirea asupra celor 50 de stânjeni, 7 palme și 5 paramace ce are în moșia Obștii pentru care sus-numitul vornic a plătit 711 lei și 26 parale”. 

Tot din 1839 există și un document în care este menționat locul cu dugheană din târgul Tecuciului, care fusese al vornicului de poartă Dimitrache Tiron, „la uliţă în partia apusului pe moşăia Obştii tărgului”. 

Într-un opis din 30 octombrie 1845, cu documentele primite de la casa răposatului spătar Constantin Vidră, privind proprietățile „Obștii târgului numită Tecuciu și Focșa”, la poziția 56 este înregistrat un „Sănet” din 3 martie 1841, care arată că vornicul de poartă Dimitrache Tiron datorează Casei Obștii 229 de lei. 

Vornicul a murit înainte de 1864, când fiica sa, Zoiţa Şişcală, a vândut un loc cu dugheană din „șirul uliții orașului Tecuci, partea dinspre apus”, moștenit de la părintele său. În același document este menționată și vânzarea unei bucăți din acel „loc cu dugheană” de către vornicul Dimitrache Tiron lui Constantin Radu în anul 1854. 

Proprietatea de pe strada Aleea Plopilor nr. 2 a fost cumpărată, la data de 10 septembrie 1910, de la inginerul Gheorghiu din Fălticeni de către magistratul Dimitrie Tiron (1882 – 13 octombrie 1969). Începând din 13 august 1959, în acest imobil au locuit și finii domnului Tiron, doctorii Liviu și Eleonora Matran, care, după ce au absolvit Facultatea de Medicină de la Iași, au fost repartizați la Tecuci. Legenda spune că odată cu începerea construcției blocurilor de pe strada Aleea Plopilor, doctorul Matran ar fi informat organele de partid și de stat că imobilul în care locuia a fost proprietatea vornicului Dimitrie Tiron. De asemenea, pretindea că într-una dintre camere se afla o pictură reprezentându-l pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pictură care ulterior a fost acoperită cu mai multe straturi de var. Aceste afirmații au fost acceptate de autorități, care au impus denumirea de „Casa Vornicului Tiron” pentru imobilul de pe strada Aleea Plopilor nr. 2, deși nu există până în prezent documente care să confirme că acesta a fost deținut de vornicul de poartă Dimitrache Tiron.

Dacă cei care au luat această decizie ar fi avut cunoștință de „Istoricul refacerii casei și a evenimentelor care au contribuit la existența casei proprietatea Tiron”,  a cărui redactare a fost încheiată de Dimitrie și Adela Tiron la 1 aprilie 1962, este posibil ca denumirea atribuită casei să fi fost „Costache Conachi”. Astfel, soții Tiron susțin în această lucrare, publicată recent de Viorel Burlacu, că imobilul achiziționat „avea o vechime de aproape 200 de ani”, iar conform informațiilor furnizate de bătrânul Buțurcă, în anul 1911, „proprietarul casei cumpărate era și proprietarul moșiei Târgului Tecuci și avea sub stăpânirea sa și toate prăvăliile și casele Târgului”. Astfel, cercetările efectuate de autori pentru confirmarea acestor informații au condus la concluzia că, „în tot timpul cât această moșie a fost în proprietatea lui Costache Conachi, dovedește că toate casele aflate pe moșia Târgului Tecuci erau folosite de proprietarul moșiei ca locuințe pentru slujbașii târgului și ai moșiei, și toate dughenile erau folosite pentru practicarea comerțului de către oamenii aflați în serviciul proprietarului, pentru satisfacerea trebuințelor locuitorilor Târgului Tecuci”. Este demn de menționat că autorii nu fac referiri la vornicul de poartă D. Tiron sau la faptul că pe peretele unei camere ar fi fost pictat domnitorul Alexandru Ioan Cuza. 

Din perspectiva noastră, presupunerile formulate de doctorul Matran și, respectiv, de magistratul Tiron, nu au suport documentar, așadar nu pot fi luate în considerare. Hotărârea factorilor de decizie din acea perioadă de a numi imobilul de pe strada Aleea Plopilor nr. 2 „Casa Vornicului Tiron” a fost luată în scopul salvării casei de la demolare. Această decizie a fost influențată de faptul că în acel imobil locuia un membru al partidului comunist, care a deținut funcția de secretar de partid al Spitalului Municipal din Tecuci timp de 20 de ani. 

Revenind la magistratul Dimitrie Tiron, menționăm faptul că  era originar din comuna Oncești (astăzi în județul Bacău), s-a căsătorit în anul 1907 cu Adela Tiron, născută în 1885 și decedată la 3 august 1969. După obținerea licenței în drept la Facultatea din Iași, a practicat avocatura între octombrie 1907 și 1 mai 1908, când a intrat în magistratură, fiind numit judecător stagiar la Brăhășești.  

Presa a anunțat la 9 iulie 1910 că a fost transferat  la judecătoria Lehliu din județul Ialomița, până în noiembrie 1910, când a fost înlocuit de Nicolae S. Hociung, magistrat stagiar la Judecătoria Ocolului II Galați. Totuși, pare că această înlocuire s-a produs mai devreme, având în vedere că Dimitrie Tiron afirmă că la 1 august 1910 a demisionat din magistratură, intrând în Baroul avocaților, și angajându-se ca avocat la Intreprinderea Cincu, specializată în comerțul de vinuri și băuturi spirtoase în întreaga țară.

După susținerea unui nou examen, a fost reîncadrat în magistratură, începând cu 16 octombrie 1911, ca magistrat stagiar la Judecătoria Ocolului Arcești din județul Romanați, înlocuindu-l pe Victor Parhon, care demisionase. 

Din martie 1912, a activat la Judecătoria Ocolului Podu-Turcului din județul Tecuci, unde în august 1913 a fost promovat și a devenit  ajutor de judecător în același ocol. În februarie 1915, a fost transferat la Judecătoria Ocolului Tecuci, înlocuindu-l pe Dimitrie I. Cotruța. 

Timp de 20 de ani, începând cu data de 17 octombrie 1918, și-a desfășurat activitatea în Basarabia. În iunie 1923, a fost avansat de la funcția de judecător de ședință la Tribunalul Orhei la cea de președinte al aceluiași tribunal, iar în februarie 1928,  a fost numit președinte al tribunalului din Cahul, în locul lui loan C. M. Teodorescu. 

La data de 3 mai 1938, prin decretul semnat de Regele Mihai, Dimitrie Tiron era numit procuror de secțiune la Curtea de Apel Galați, ocupând locul lui Spiru Hasnaș, care fusese pus în retragere din cauza atingerii limitei de vârstă. Ulterior, în decembrie 1938, a devenit consilier la aceeași Curte, iar în octombrie 1939, împreună cu alți consilieri, era delegat să formeze Camera de acuzare a Curții de Apel Galați. 

În octombrie 1940, Dimitrie Tiron a fost desemnat să îndeplinească funcția de inspector judecătoresc pentru tribunale, și în noiembrie 1940, i s-a comunicat că va reprezenta tribunalele Covurlui, Tecuci și Tutova.  

La 1 mai 1941, a fost scos la pensie din oficiu, conform decretului-lege privind reorganizarea instanțelor judecătorești. 

Pe lângă datele referitoare la activitatea în magistratură a lui Dimitrie Tiron, sunt disponibile și alte informații referitoare la acesta. Astfel, în august 1904, i-a fost conferit Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler. În 1909, a participat la un banchet în Vaslui în timpul unei vizite a miniștrilor I. I. Brătianu, Spiru Haret și Gheorghe V. Morțun. În octombrie 1927, în calitate de președinte al Tribunalului Orhei, a făcut parte din Comitetul „Astrei“ din Basarabia, ocupând poziția cu numărul 23, în tabelul publicat de ziarul „Transilvania” la data de 1 octombrie 1927. Într-o scurtă perioadă de timp, în vremea regimului carlist, a îndeplinit funcția de primar al orașului Cahul până în august 1938, când a fost înlocuit de Vasile Dragu, președintele tribunalului Cahul. 

Revenind la proprietatea achiziționată în 1910, este important de menționat că aceasta era înconjurată de terenuri vaste, creând impresia că imobilul se afla pe un câmp, nu într-un oraș. Conform informațiilor din „Monografia casei Tiron”, editată de Viorel Burlacu (Ed. Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galați, 2013), aflăm că în acea perioadă, casa se afla într-o stare avansată de degradare, doar „stâlpii de la poartă construiți în stil gotic” aminteau de o epocă în care în Tecuci „nu exista altă casă mai mare și mai frumoasă”. 

Prima acțiune întreprinsă de noul proprietar a constat în săparea unei fântâni pentru a rezolva problema alimentării cu apă a gospodăriei. Ulterior, în fața casei au fost plantați 20 de brazi și s-a pus gazon pentru a crea un mic parc. Totodată, a fost desfundat terenul pe care, în primăvara anului 1911, a fost plantată vița de vie. În vara anului 1912, s-a realizat construcția gardului de împrejmuire a proprietății, a porților dinspre stradă și a gardului ce separa aleea de meri, parcul de brazi și curtea casei de zona plantată cu vie. 

În perioada 1914-1915, casa Tiron din Tecuci a suferit transformări semnificative prin intermediul unor ample lucrări de reparații. Cerdacul din lemn, situat în partea de est a clădirii a fost complet eliminat, fiind înlocuit cu 9 coloane de cărămidă și o grindă de beton armat. Un zid înalt de un metru, ornamentat în stilul stâlpilor de la poartă, a fost adăugat deasupra grinzii. Pereții exteriori au fost ridicați, iar pe fațada de est și pe zidul jumătății de nord a corpului principal au fost adăugate frontoane de cărămidă în colonade și arcade, imitând detaliile de la poartă. Pardoselile de lemn și prispa cerdacului au fost înlocuite cu o placă de beton mozaicată. Scările de lemn au fost schimbate cu două scări de beton mozaicate în dreptul ușilor de intrare. Casa a dobândit o terasă cu nouă colonade și un fronton în stil gotic în locul vechiului cerdac.    

Fațada de vest a suferit, de asemenea, modificări importante. Cerdacul frontal a fost reconfigurat și transformat într-o elegantă sală, conectată la o construcție recentă, ce găzduia boxa, closetul și o cameră cu sălițe de acces, dotate cu patru ferestre și două uși. Aceste modificări au necesitat o revizuire completă a acoperișului, inclusiv înlocuirea tablei vechi.  

În interior, s-au adăugat uși și ferestre noi, s-au înlocuit cele existente, s-au reamenajat pardoselile și scândurile de la pod, s-au adăugat plafoane, iar accesul la pod s-a schimbat prin atenanse. De asemenea, a fost construită o bucătărie de vară, un hambar și un beci. În primăvara anului 1916, a fost instalată o rețea de alimentare cu apă, iar după război, întreaga casă a fost echipată cu instalație electrică. 

Realizarea acestor lucrări a schimbat în mod radical înfățișarea clădirii cumpărate în anul 1910, care acum se prezenta astfel: o cameră salon, o sufragerie, două dormitoare, o cameră birou și un salonaș pentru așteptare, o sală mare pentru flori, o baie și o cămară, precum și două antreuri în corpul principal. În anexele clădirii, se găseau o sală mare pentru festivități, o sufragerie, patru camere destinate servitorilor, o baie și o cămară. 

 Cutremurul din noiembrie 1940 a distrus cele două frontoane, iar în 1944, în timp ce familia Tiron era refugiată la Stoenești (Târgu Jiu), indivizi răufăcători au devalizat imobilul, provocând numeroase distrugeri. După război, brazii au fost tăiați și părculețul a fost desființat, iar începând cu 28 februarie 1962, cele 72 de arii plantate cu vie au fost transferate în proprietatea C.A.P. „Voința” Tecuci. 

În prezent, imobilul de pe Aleea Plopilor nr. 2,  deși este înconjurat de blocuri construite în perioada comunistă, se află într-o stare bună, fiind bine întreținut de către proprietari. 

  

Daniel Bradea 

 

(Fotografia cu casa Tiron este reprodusă din Albumul „Municipiul Tecuci”, pag. 32, publicat de Editura Grapho Press în 2019.)