Gheorghe Arhip. „Centenar într-o lume frivolă”

 

A ajuns, în sfârșit, și pe masa mea de lectură cartea profesorului Virgil Pavel, consacrată veteranului tecucean Gheorghe Arhip – unul dintre puținii noștri concetățeni care au atins performanța de a trece peste bariera sutei de ani. Noua lucrare se adaugă celorlalte monografii semnate de harnicul publicist Pavel Virgil, consacrate Iuliei Gheorghiu, Dan Mateescu, și altor oameni ai locului, probabil mai puțin importanți la scară națională, dar care și-au paralelizat viața cu istoria locului și au marcat devenirea Tecuciului cu fapte și întâmplări având o anumită relevanță pentru reconstituirea în timp și spațiu a istoriei locale. 

Fără să aibă pretenții de mare scriitor și fără să i-o ceară cineva, profesorul Pavel Virgil (de curând Cetățean de Onoare al Tecuciului) s-a implicat cu bune rezultate în galvanizarea unor portrete locale, contribuind prin aceasta și la evocarea unor secvențe din istoria mai nouă a locului. Am apreciat de fiecare dată efortul, timpul și resursele cheltuite într-o activitate ce-și are noblețea ei, și o fac și acum cu aceeași deschidere pentru lucrul bine făcut. 

Desigur, genul acesta de scrieri, genul monografic își are exigențele lui, dar aici nu discutăm problemele de prozodie, de stilistică sau de construcție literară, ci subliniem, așa cum am făcut-o de fiecare dată, utilitatea acestor lucrări, funcția lor evocatoare pentru ca cei monografiați să rămână în conștiința publică ca niște chipuri vrednice și luminoase, dascăli prin vocație, care au îndrumat și format multe serii de tineri pe care i-au furnizat societății ca specialiști și oameni de nădejde ai societății românești. 

Cartea despre care mi-am propus să vorbesc în aceste rânduri marginale este centrată pe efigia lui Gheorghe Arhip, care a atins, iată, vârsta de 101 ani, și căruia îi dorim și noi sănătate și o viață cât mai lungă, lipsită de evenimente neplăcute. 

Să ne înțelegem: Veteranul Gheorghe Arhip chiar are o biografie care merită să fie monografiată. Pavel Virgil a făcut-o și îl felicităm sincer pentru această ispravă cărturărească. A împănat-o cu atâtea imagini că lucrarea seamănă mai mult a album decât a monografie. Până la urmă, oricum am încadra-o (ca monografie sau album) este bine că s-a scris și că a îmbogățit bibliografia Tecuciului cu încă o lucrare referențială. 

Anonim ani de-a rândul, a fost meritul Înaltpreasfințitului Casian care l-a apreciat și cinstit public și a atras atenția asupra lui. Faptul că Pavel Virgil a reținut cuvintele Înaltpreasfințitului Casian și a realizat această carte este un semn că autorul a înțeles provocarea și nu a stat pe gânduri în abordarea monografică a maiorului Gheorghe Arhip. 

Născut la 14 februarie 1923 în comuna Matca, județul Tecuci, Gheorghe Arhip a făcut parte dintr-o familie cu 11 copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost recrutat pentru Școala Militară în Germania. A participat la operațiile  armatei române și a ajuns până la Praga, de unde s-a întors în țară pe jos, parcurgând distanța în 65 de zile. 

După război și după lăsarea la vatră, a lucrat ca maistru la diferite întreprinderi din Brăila și la IMAIA Tecuci, de unde s-a pensionat. În deplină vigoare, este nelipsit de la manifestările organizate cu prilejul aniversării unor evenimente importante din calendarul istoriei noastre naționale. 

De-a lungul anilor, i s-au decernat mai multe distincții și recunoașteri publice: 

– Medalia Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 

– Diploma și distincția „Vrednicia andreiană”conferită de Patriarhia Română, Episcopia Dunării de Jos. 

Alte diplome și distincții acordate de diferite instituții și autorități locale din Tecuci și Matca: Diplomă de excelență acordată de ANCMRR în semn de recunoaștere a trecutului său încărcat cu fapte și întâmplări dintr-o lume apusă.  

 Cartea este prefațată de profesorul Cezar Iulian Ungan, care subliniază cu deplină îndreptățire că lucrările „domnului profesor Pavel Virgil au un caracter istorico-memorialistic documentar și emană dragoste și iubire față de oameni, de generațiile de tineri pe care le-a pregătit pentru viață. Impresionant și emoționant este piosul omagiu adus înaintașilor noștri – fie celor care au udat pământul acestei țări cu sângele lor, fie celor care au dăltuit prin mintea lor spre neuitare în memoria timpului, mari personalități ale culturii noastre și nu numai”.  

Are dreptate. Îi datorăm lui Pavel Virgil bucuria de a dispune azi de mai multe monografii care îmbogățesc Bibliografia tecuceană. Și fără să fac aprecieri valorice, afirm cu convingere că ele sunt necesare Tecuciului.  

Altceva. Trăim vremuri complicate, vremuri în care absurdul și nonsensul se rostogolește nestingherit printre noi și face legea în lume. Lectura, bucuria din totdeauna a cărturarului, dar și a omului de rând, dulcea zăbavă a cititului este considerată anacronică, o practică vetustă și desuetă. Pe locul rămas gol s-a instalat – abuziv și zgomotos – imaginea (fotografică, televizată sau filmică). O expoziție de fotografii are mai mare trecere decât o carte – oricât de bine ar fi scrisă. Sunt convins că dacă Gutenberg ar apărea pe străzile Tecuciului, ar fi alungat cu pietre.  

Lumea veche a lecturii, lumea moșului din Țipirig, despre care vorbea Creangă, lumea care citea Calendarul și Biblia, s-a năruit cu un scrâșnet lugubru, sinistru și rău prevestitor. Galaxia Gutenberg a fost dislocuită de Galaxia Mac Luhan și n-am auzit nici un plâns pe meridianele planetei. Cultura s-a manelizat, iar erzațul cultural are mai multă audiență decât actul de cultură veritabil. Bineînțeles că spectacolul este neplăcut, cel puțin pentru mine, care am rămas fixat în noțiunile și mentalitățile lumii de altădată.  

Regret că și Pavel Virgil a căzut în această capcană în care imaginea, mulțimea fotografiilor reproduse a înghițit spațiul biografic pe care-l știu mult mai bogat și mai interesant decât ne oferă cartea. Dar, așa cum am spus de atâtea ori, repet și acum că lucrarea este necesară și Gheorghe Arhip chiar merita acest tratament monografic.  

Îl felicităm pe autor și-i dorim sănătate și o stare de luciditate ținută în activitatea sa prolifică. Este decanul nostru de vârstă și nouă ne place să facem figurație pe lângă el. 

 

Ionel Necula