La 30 noiembrie 2010 înceta din viață Octavian Cerchez. Născut la data de 22 august 1936, a lucrat cea mai mare perioadă de timp la Abatorul tecucean, pe locul unde azi se află magazinul Lidl.
După pensionare, s-a apropiat de mișcarea literară a municipiului, frecventând Cenaclul literar tecucean dar mai ales, colaborând la ziarul local Observator și devenind apoi colaborator al ziarului județean Viața Liberă, unde consemna toate evenimentele din zona municipiului Tecuci.
Lucrând la ziarul Observator și apoi la site-ul Info Tecuci, ne întâlneam la mai toate manifestațiile culturale, apropiindu-ne foarte mult. Ținea foarte mult la orice știre și imediat se grăbea să o transmită pentru că tecucenii să o poată afla.
Decesul i-a venit chiar în momentul când ieșea de la o ședință a Consiliului Local. Având mașină parcată în fața Catedralei, s-a urcat la volan dar imediat a încetat din viață. La împlinirea a doi ani de la decesul acestuia, am scris materialul intitulat Scrisoare către altă lume, pe care îl reproduc acum, aici.
Dragă Tavi,
Acum, la doi ani de la cumplita ta dispariție, m-am gândit că trebuie numaidecât să-ți trimit aceste randuri.
În tot acest timp, eu am fost prezent la toate manifestările cultural-artistice și sociale organizate de casa de cultură, bibliotecă, muzee sau alte diferite unități școlare și mereu ți-am simțit cu adevărat lipsa.
Această pentru că, lângă mine, nu mai era acel nelipsit coleg și prieten care, purta cu mândrie, la gât, legitimația cu poză pe care scria Cotidianul Viața Liberă – Octavian Cerchez – redactor. Atunci când eram întrebați de cineva străin, cu ce ne ocupăm și pentru ce am venit la acel eveniment, îți plăcea să răspunzi zâmbind: „Ei, mâzgălim și noi hârtiile din carnețele!”.
Dar, te asigur, tu nu făceai acest lucru ci consemnai cu mare obiectivitate evenimentele la care participai, exact așa cum se desfășurau ele. Te mândreai și cu funcția de vicepreședinte al Asociației Cultului Eroilor, erai mereu prezent printre aceștia și te bucurai exact ca un copil când găseai un nou document care să ateste o nouă mărturie despre eroi, mai ales despre eroii din zona noastră. Erai implicat și în viața cercetașilor dar și în cea a aviației unde aveai cunoștințe fantastice. Îmi amintesc și de puternica ta implicare în manifestările care îl cinsteau pe adevăratul erou tecucean Narcis Șonei și nu lipseai de la nici un eveniment, mai ales legat de eroi.
Mă bucuram nespus când mă vizitai la birou și intrai cu veșnica întrebare „Aici e redacția Observatorului sau a site-ului Info Tecuci?”, organe de presă la care colaborăm eu, deși știai că nu e nici una dintre acestea. Chiar dacă nu sunt un adept al băuturii, îmi plăcea foarte mult să te servesc cu una mică și beam și eu alături de tine.
Îmi mai aduc aminte și bucuria ce o aveai când mai primeai câte o mică recompensă de la ziarul Viața Liberă, dar tu nu o făceai pentru infima suma primită ci pentru simplu fapt că îți plăcea ceea ce făceai. Chiar dacă te deplasai mai greu, aveai mereu cu ține vechea prietenă Dacia Gl.07.CER iar acum, acel număr de înmatriculare, CER, reprezintă pentru ține locul unde te afli, tu punându-l pentru familia Cerchez.
Acum, acolo, sus unde te afli, cred că reușești să consemnezi în continuare evenimentele și eu te rog să o faci, așa cum o făceai și aici, pe pământ.
Ai avut, ai și vei avea mereu respectul și recunoștința mea. Dumnezeu să te aibă, în continuare, în pază!
Iancu Aizic
