Şi valorile se trec spre neant

 

Vestea decesului reputatului medic și om de cultură C.D. Zeletin a căzut ca un trăsnet peste cei ce l-au cunoscut, l-au prețuit și cu care s-au aflat într-o neîntreruptă comunicare.

Am fost unul dintre aceștia. De numele și de spiritul său – totdeauna deschis spre generozitate și înțelegere omenească – mă leagă câteva decenii lungi de prietenie și de relație epistolară. Am petrecut cu el și cu pe nedrept uitatul poet G.G. Ursu momente de neuitat, pline de vervă și de sagacitate spirituală. Bârlădeni amândoi, formați la faimoasa Academie Bârlădeană, dispuneau de o fabuloasă spontaneitate spirituală și de o neîntrecută sprinteneală a replicii –  spumoase, mustoase, pline de sens și de adâncime mergând până sub streșina metafizicii.  

C.D. Zeletin s-a născut la 13 aprilie 1935 în satul Burdusaci, din cadrul fostului județ Tecuci și a fost în egală măsură legat de orașele Bârlad, unde a urmat cursurile Liceului Codreanu, dar și de Tecuci a cărui viață spirituală i-a fost familiară și de care a rămas legat prin mai multe fire ombilicale. Era încă student la Facultatea de medicină Carol Davila din București când, venind în vacanță, a făcut o întrerupere la Tecuci pentru o vizită la Natalia Negru despre care, mai apoi, a dat seama în amintirile sale.

Mi-l amintesc cu câtă generozitate a răspuns invitației mele de a mă acompania la Biblioteca Metropolitană din București, unde Emil Lungeanu îmi organizase o lansare a cărții noastre „Eminescu în tentații metafizice”. Era vară, o căldură copleșitoare descuraja orice tentativă de a părăsi confortul atmosferei din casă – edulcorată de turația maximă a instalației de aer condiționat – pentru o întâlnire cu cititorii poetului nepereche. C.D. Zeletin și-a învins toate aceste precauții de confort și a venit la locul convenit. N-a fost o întâlnire obișnuită cu cititori anonimi, ci un adevărat spectacol spiritual, un regal de dispunere colocvială despre universalitatea spiritului eminescian și despre profetismul său în problemele devenirii românești. M-am convins încă odată că poetul C.D. Zeletin putea aborda cu aceeași abilitate orice problemă care privea marile valori ale spiritualității românești și orice aspect important din evoluția culturii noastre naționale. Avea ceva din enciclopedismul marilor spirite europene și nu se inhiba în abordarea unor subiecte care  reclama erudiție și fundament epistemic.

 Ultima sa ispravă livrescă a reconstituit monografic, într-o dispunere de peste 900 de pagini, viața Principesei Elena Bibescu, un adevărat monument exegetic și un exemplu de abordare cărturărească. Nu știu dacă publicarea ei la Editura Vitruviu, în 2007, i-a adus bucuriile așteptate, dar cartea se înscrie în seria lucrărilor de referință care fertilizează cultura românească și cred că va constitui un reper bibliografic indispensabil pentru cercetarea istoriei noastre naționale. C.D. Zeletin s-a încumetat de unul singur într-o cercetare care ar fi reclamat o întreagă echipă de cărturari dispuși pentru eforturi sisifice.

În ultimii ani era preocupat să-și adune toate risipirile publicistice într-o ediție de autor și încheiase un contract cu Editura Spandugino, care a și publicat primele trei volume dintr-o serie care urma să cuprindă în total 7 sau 8 volume. Este vorba de cea mai frumoasă ediție ce s-a pomenit în istoria cărţii românești. Tot timpul și-l petrecea corectând și verificând materialele ce urmau să se întrupeze în viitoarele volume ale seriei. Scrupulos din cale-afară nu concepea nici o concesie de la la ceea ce definește corectitudinea și structurarea exemplară a conținutului fiecărui volum.

Tecucenii l-au iubit și apreciat și fiecare întâlnire cu el reprezenta un moment de referință în viața noastră culturală. Spre cinstea sa, Consiliul local l-a declarat cetățean de onoare al orașului Tecuci, iar Biblioteca municipală i-a rezervat un raft special pentru lucrările sale. Raftul nu este complet și nu cuprinde volumele apărute la Editura Spandugino, cum nu sunt complete nici rafturile celorlalți cetățeni de onoare ai orașului, dar nădăjduiesc că se vor completa printr-o râvnă mai aplicată a conducerii Bibliotecii.

C.D. Zeletin a plecat dintre noi când lumea se pregătea de primăvară și de o nouă revigorare a vieții. A plecat discret și grăbit, de parcă se temea să nu întârzie la o întâlnire îndelung pritocită. Noapte bună, d-le doctor și Dumnezeu să-ți așeze sufletul în apropierea tronului Său de lumină!

 

Ionel Necula