Dacă întrebi 43,2% dintre locuitorii cu drept de vot din municipiul Tecuci, îţi vor răspunde acelaşi lucru. În anul 2016 nu îşi imaginau că peste patru ani Tecuciul va arăta în halul ăsta. Cei mai mulţi visau locuri de muncă bine plătite, visau energie regenerabilă, ştrand, centură ocolitoare, etc.
S-a ales praful de visele lor! Unul câte unul au fost strangulate de factorii decizionali, primar sau senator PSD. Centură? Nu se poate! Ştrand? Nu se poate! Şi tot aşa până la ultimul vis.
Care a fost ultimul dintre aceste vise, nu vă putem spune. Poate spitalul regional, poate 60 de km de străzi asfaltate. Singurul lucru la care se mai poate visa în Tecuci este creşterea taxei de salubrizare, un coşmar marca PSD.
Şi dacă a văzut că nu se mai poate visa la Tecuci, tineretul tecucean a plecat. Hahalerele care se lăudau că ne aduc tinerii acasă, că tineretul va avea un loc al său în oraşul natal, tocmai ei au făcut tot posibilul ca să îi gonească.
Până la urmă am ajuns să plătim taxe şi impozite pentru a face traiul îmbelşugat unora care nici măcar nu locuiesc în Tecuci. Până la urmă am rămas fără de vise.
