Studiind cu mare atenție valoroasa carte intitulată „Tecuci – ghid, evenimente, monumente, instituții, personalități și publicații” a bunului meu prieten Ștefan Andronache, apărută în anul 2001, aveam să aflu că în luna noiembrie a anului 1948, un grup de meseriași din oraș înfiinţează prima Cooperativă meșteșugărească, intitulată „2 octombrie”. Apoi, în anul 1964, se dă în folosință Complexul Meșteșugăresc de deservire a populației de pe strada Unirii, în fața Parcului Central. Unitatea se numea „Străduința” Tecuci.
Acest complex a continuat să funcționeze până în anul 1980 când, de aici, se desprinde și se înființează Cooperativa „Viitorul”, și apoi „Prestarea”. A mai existat și unitatea „Victoria” Tecuci care avea mai multe tipuri de meșteșugari. De-a lungul timpului, aceste unități au avut la conducere persoane care au rămas binecunoscute tecucenilor cum ar fi Franțescu, Coca Adamoaie, Gh. Neagu sau Iulian Țocu.
În aceste unități își desfășurau activitatea zeci și chiar sute de meseriași cum ar fi croitori, cizmari, frizeri, ceasornicari, vopsitori, tinichigii, electricieni, reparatori de aparate electrocasnice și multe altele. La un moment dat, numai numărul croitorilor din Tecuci depășea cifra de o sută și aceștia erau foarte solicitați și aveau permanent de lucru.
Printre cei mai buni croitori de atunci, care trăiește și astăzi, era Marcel Buzatu, apreciat în special de tineretul tecucean. Voia să-i servească pe toți dar, cu toate că avea în spate echipe numeroase, nu reușea. Și când venea clientul să-l întrebe ce se mai întâmplă cu comanda spunea „Mai am de croit, cusut și călcat și-i gata”, deci, el nici nu se apucase dar știam că va efectua comanda. Meșteșugarii aveau de lucru.
Ca peste tot, după 1989, treaba a început să nu mai meargă, o parte din meseriași s-a pensionat, alții au fost dați în șomaj și astfel, la un moment dat, nu mai aveam nimic din toate meseriile. Ce departe sunt timpurile când frizerii aveam peste tot, cizmării la colțuri de stradă și orașul, cel puțin strada Mare și centru, era plin de ceasornicării. Astăzi, din frizerii de la fosta Cooperativă îl mai avem doar pe Gigi Miron.
A fost un lucru bun înființarea Grupului școlar „Ovid Caledoniu”, care a început să formeze ospătari, cofetari, frizeri, manichiuriste, coafeze și altele. Dacă frizerii și ateliere de manichiură sunt acum frecvente, am ajuns la ultimul ceasornicar – Stela Grosu, cu atelier pe Strada Mare, poate la ultimul croitor, autorizat, cu atelier tot pe str. Mare – Mitică Melinte, cu un simpatic cizmar în pasaj – Chiriță Chiriac Mocanu, apărând acum și un alt atelier pe str. Gh. Petrașcu, aproape de Penny.
Discutând recent cu Chiriță Mocanu, acesta își manifestă nemulțumirea pentru faptul că nu găsește ucenici în această meserie, chiar și grupul școlar Caledoniu, neavând în planul de școlarizare această meserie de cizmar. El își oferă oricând și oricui serviciile pentru ca această meserie să nu dispară.
Să mai adăugăm câteva ateliere de reparații frigidere, din care unul pe str. Ioniță Hrisanti și poate ultimul reparator de televizoare cu atelier de la Blocul 117, cam vis a vis de fostul ICIL.
Acesta e tabloul general al meseriașilor tecuceni, din sutele de meșteșugari de odinioară. Și totuși, viața merge înainte!
Iancu Aizic
Meşteşugari Tecuci – iulie 2020
9 new photos · Album by Ziarul Tecucean
