Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” aniversează sâmbătă, 21 noiembrie, 85 ani de activitate neîntreruptă
Datorită situației existente la nivel național și local (starea de alertă – pandemia de SARS COV 2), nu putem organiza activități cu publicul, prin care să marcăm această frumoasă aniversare a comunității locale.
Având în vedere acest aspect, vom dedica fiecare zi a săptămânii 16 – 20 noiembrie memoriei donatorului, fondatorilor și tuturor celor care au activat în decursul timpului în această instituție.
Cei 85 ani de muzeografie tecuceană vor fi aniversați în mediul online, prin postări pe pagina de socializare a Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” de articole, prezentări video, dedicate acelora care au înființat muzeul și au contribuit prin activitatea lor la renumele acestei instituții culturale.
Ideea unui muzeu în Tecuci s-a născut prin descoperirea în acest ţinut a multor resturi antice. Aceste vestigii, odată descoperite, trebuiau studiate de cunoscători dar mai ales trebuiau expuse vederii publicului, căci numai aşa îşi vor fi îndeplinit menirea culturală şi educativă.
În muzeu, sufletul obosit de truda zilei este eliberat de tirania momentului şi micimile vieţii.
Muzeul regional a fost realizat pe baza colecţiilor lui C. Solomon, M. Dimitriu şi Al. Alexinschi şi a reprezentat cea mai frumoasă operă culturală în localitate.
Prin descoperirea unui bogat material arheologic, istoric, etnografic, de istorie naturală, muzeul din Tecuci va fi de ajutor vizitatorului străin, omului de ştiinţă şi va putea înfăţişa o sinteză a vieţii de altădată şi de azi a întregii regiuni.
C. Solomon a fost profesor şi director al Şcolii Comerciale de băieţi, apoi al Liceului „D. A. Sturdza”, membru în comitetul de conducere al revistei Analele Moldovei, colaborator la Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Revista arhivelor, Arhiva românească, unde publică studii de arheologie, istorie şi istorie literară.
În 1932 primeşte premiul „Neuschotz”, al Academiei Române pentru studiul „Biblia de la Bucureşti 1688. Contribuţiuni nouă istorico literare”.
Cu prilejul împlinirii a 40 ani de la înfiinţare, oferă un album muzeului. El cuprinde imagini cu punctele arheologice identificate în timpul perieghezelor realizate împreună cu M. Dimitriu, aspecte din colecţia sa precum şi de la cercetările arheologice realizate.
Mihail Dimitriu, vine de la Iaşi, unde făcuse parte din trupa de gimnastică a lui Negruţ, care pregătea maiştri de gimnastică pentru şcolile secundare înainte de Primul Război Mondial.
La Tecuci a fost antrenorul unei societăţi de gimnastică, lega cărţi şi cursuri pentru C. Solomon, lucra mici obiecte de mobilier şi era pasionat de pictură.
Nu a fost profesor, nu a avut pregătire ştiinţifică. Capătă scânteia interesului de la profesorii din liceu: A. D. Xenopol şi G. G. Nădejde. A fost grefier la Tribunal şi ulterior secretar al Baroului, casier şi dactilograf.
În ziarul Ilustraţiunea Română din anul 1934 este prezentată colecţia lui M. Dimitriu, descrisă ca fiind curioasă (pentru că e particulară, valoroasă, puţin cunoscută şi rodul muncii unui singur om) şi interesantă (pentru că prezintă o bogată şi completă documentare a regiunii). Ea cuprindea ceramică neolitică (Slobozia de Jos), ceramică greacă, getică (Poiana, Corni, Gohor, Brăhăşeşti, Tecuci etc), resturi fosile paleontologice (360 piese de la Rateş), monede de argint şi bronz (Poiana şi Brăhăşeşti), medalii (1980 buc.); 1500 exemplare de lepidoptere şi coleoptere şi 25 borcane cu amfibii şi reptile.
„De câte ori duminica sau sărbătoarea ieşeam cu Mihail Dimitriu prin bariera de răsărit şi ne întorceam spre seară, prin partea de nord a Tecuciului, pe strada aceasta (Carol – 1 Decembrie) adesea priveam la casa moşierului T. Cincu: Ce-ar fi să dea Cincu casa asta cu frontispicii şi coloane, cu aspect de templu antic, pentru muzeu?”.
A fost o întâlnire între cei doi şi T. Cincu, i-au prezentat broşura, apoi acesta a vizitat cele două colecţii.
După mai multe întâlniri, T. Cincu „luând ca pildă faptele înaintaşilor Tudoran şi Anton Cincu, cari au ridicat şi ctitorit biserici pentru Slava lui Dumnezeu şi loc de închinăciune pentru norod, cari au înfiinţat spitale pentru alinarea suferinţelor trupeşti, am socotit să ajut Primăria oraşului Tecuci… pentru a se putea înfiinţa un muzeu original şi o bibliotecă comunală, unde cetăţenii mei şi tânăra generaţie să găsească cărţi şi studii pentru luminarea minţii şi cultivarea lor sufletească. În acest scop şi în amintirea neuitatei mele soţii Maria, donez Primăriei oraşului Tecuci imobilul proprietatea mea situat pe strada Carol nr. 12”.
Actul de donaţie este supus aprobării Consiliului Local, intrând pe ordinea de zi în şedinţa din 4 august 1934. În procesul verbal al şedinţei sunt consemnate următoarele: „Dl consilier D. Balaban: Actul dlui Cincu este prea frumos şi de prea mare importanţă pentru a nu i se da toată atenţia şi toată recunoştinţa, mai ales astăzi când asemenea acte sunt destul de rare. Să i se scrie dlui Cincu o scrisoare de mulţumire şi să se scrie un articol care să fie publicat în două ziare, pentru ca întreaga ţară să cunoască fapta lui, cel mai bun fruntaş al comunei. Să i se ceară fotografia pentru ca portretul domniei sale să fie aşezat în sala de recepţia a Consiliului Comunal. Dl. Consilier Virgil Mironescu propune ca numele donatorului să se dea străzii Carol începând din strada Lt. Col. Pamfil şi până la liceu. Prin aceasta s-ar satisface opinia publică, iar recunoştinţa să i se dea şi acum când e în viaţă”.
1944, sfârşitul lunii martie, s-a dispus evacuarea colecţiilor muzeului şi a arhivei primăriei. Toate sunt încărcate într-un vagon şi sunt însoţite de un funcţionar şi de M. Dimitriu cu soţia sa.
La 4 aprilie 1944, trenul se afla în gara Chitila Triaj, când are loc bombardamentul anglo-american. O bombă a căzut pe vagonul în care se aflau colecţiile muzeului, totul este distrus, funcţionarul primăriei este rănit la un picior, soţia lui Dimitriu este ucisă.
M. Dimitriu suferă un şoc, din care îşi revine cu greu şi după ce se întoarce la muzeu înfiinţează aici o bibliotecă care va purta numele soţiei sale „Esmeralda Dimitriu”. Din această bibliotecă se mai păstrează doar o fotografie, tradiţia orală menţionând că aceasta ar fi fost arsă în curte în timpul regimului comunist.
Ion Simionescu, Muzee şi cercetători din ţară, revista Natura, nr. 4, aprilie 1941: „Este un muzeu spaţios, metodic rânduit, de către un colecţionar amator, devenit cercetător din pasiune. Acesta are un merit deosebit pentru că la noi rar se găsesc asemenea îndrăgostiţi de curiozităţile naturii. În saloanele încăpătoare ale casei boiereşti, donaţia Cincu, se află instalat unul dintre cele mai frumoase muzee regionale din ţară. Obiectele sunt aşezate cu pricepere, în perfectă ordine şi reprezintă o variaţie nebănuită şi interesantă arheologică, numismatică, paleontologică, etc.”.
Muzeul de istorie „Teodor Cincu”
