De curând, vitrina cărților realizate de iscusitul profesor – scriitor Ionel Necula s-a îmbogățit cu încă două noi interesante lucrări. Dar, înainte de a vorbi despre acestea, mă simt obligat să mă întreb de unde, când și cum a adunat acest ilustru scriitor puterea de a scrie încontinuu și de a scoate mereu de sub tipar noi lucrări. Și atunci, trebuie să-i dau dreptate apreciatului scriitor și jurnalist Dorel Gheorghe Vidrașcu care, la Tecuci, la o prezentare de carte a scriitorului Ionel Necula, spunea despre acesta că „scrie cu ușurința ce o are atunci când respiră״.
Revenind la cele două noi apariții, pentru că ne aflăm în preajma memorabilei zile de 15 ianuarie, ziua nașterii marelui nostru poet național, scriitorul Ionel Necula ne prezintă noua sa lucrare intitulată „Eminescu în tentații metafizice״, o carte realizată la Editura Studis Iași în anul 2020. Este o ediție frumos îngrijită, având 214 pagini, o prefață semnată de Adrian Sabău și care începe cu frumoasele cuvinte „Cartea profesorului Ionel Necula, Eminescu în tentații metafizice, este așa cum autorul însuși mărturisește, un act de (mare) îndrăzneală, care adună risipirile publicistice într-un proiect de carte”.
În continuare, se fac fine trimiteri la mari personalități care au studiat opera eminesciană cum ar fi Simion Mehedinți, Lucian Blaga, C. Noica, Mircea Vulcănescu, sau Emil Cioran. Urmează „Prefață la ediția I״, unde, după ce ni se prezintă multitudinea de date dedicate operei marelui poet, autorul încheie spunând „Ori de câte ori luna se va rostogoli pe argintoasele-i cărări, codrii vor da zvon înfiorat din corn de argint, iar teii se vor umple de steluțe aurii, va trebui să ne regrupam în spiritul magului de la Ipotești și să ne împărtășim din învățăturile lui״.
Cartea este structurată pe cinci capitole bine alcătuite respectiv:
1. Sub semnul patetismului metafizic, cuprinzând un număr de nouă comunicări; 2. Asocieri și recunoașteri – cu șase comunicări; 3. Varia – cu patru comunicări; 4. Profetismul eminescian – cu cinci comunicări și 5. Addenda – cu un număr de 7 comunicări, ultima intitulându-se „Mihai Eminescu – voievodul neîncoronat al culturii românești״.
La final, găsim o – Postfață – care se încheie cu frumoasele cuvinte: „Mă consolez cu ideea că această carte, chiar și cu unele absențe din cuprins, întregește imaginea despre Eminescu și despre rolul sau providențial în cultura românească״.
Studiind cu atenție această carte, afirm că ceea ce a încercat ilustru maestru, adică să întregească viața și activitatea marelui Eminescu și mai ales rolul său în cultura autohtonă. Felicitări maestre!
Iancu Aizic
N.R. – Cea de a doua lucrare va fi prezentată în alt material.
