Rechizite cu parfum de flori – Trimite un copil la școală!

 

„Sunt unic, dar nu sunt unicul. Nu pot face totul, dar pot face ceva; şi dacă nu pot face totul, nu înseamnă că nu voi face ceva ce pot să fac.” (Edward Everett Hale)

 

Aflat la ediția a II-a, derulat la Şcoala „Dimitrie Sturdza” Tecuci, Proiectul „Trimite un copil la școală” pornește dintr-o dragoste nemăsurată pentru copii.

Dincolo de mărinimia părinților, echipa de proiect formată din profesorii Marieta Florentina Golea, Raluca Gabor, Daniela Cusiac, Mariana Iacomi, Elena Țarălungă, Carmen Daniela Cătăuță, Livia Tudorici, Sanda Stână, Dumitra Pârvana, Claudia Ghica, Iuliana Ceparu, Cornelia Ardeleanu, Elena Dascălu, Ecaterina Prangate, Nicoleta Epure, Mirela Paraschiv și-a propus ca rechizitele școlare să aibă parfum de flori și bucurie.

Astfel, bănuții pentru tradiționala floare (buchețel de flori) oferit dascălilor, gest ades contestat, din prima zi de școală, să fie investiți în rechizite pentru copiii mai puțin norocoși din școală și din Școli partenere: Școala Ion Petrovici – clasa prof. Mariana Vizitiu; Școala nr. 1 Toflea – clasa prof. Mariana Dragomir; elevii Fundației Bunul Samaritean Nicorești, etc.

O şansă extraordinară pentru copiii cu risc de abandon şcolar

Îndemn: Tot ce ştii că poate ajuta un copil să înceapă, cu bine, anul şcolar. Adaugă o jucărie şi, dacă vrei, scrie-i un mesaj de prietenie. Gestul tău îi va bucura și mai tare sufletul. Poate nu vei ști niciodată la cine a ajuns caietul sau ghiozdanul dăruit de tine, însă acel copil își va aminti toată viața că cineva i-a fost aproape la început de drum!

Proiectul a luat fiinţă în urma unei analize potrivit căreia un număr de copii din școli nu au posibilitatea de a avea un ghiozdan nou și rechizitele necesare pentru a merge la școală şi din această cauză abandonează sistemul de învățământ, mai înainte de finalizarea studiilor.

Obiectivele Proiectului sunt: elevii să manifeste responsabilitate, empatie, solidaritate; identificarea elevilor în risc de abandon; dobândirea către părinţi a unor abilităţi care să sprijine educarea elevilor spre un comportament tolerant.

„Schimbarea nu o să vină dacă aștepți o altă persoană sau un anumit moment din viitor. Tu ești de fapt cel pe care îl aștepți. Schimbarea începe și depinde doar de tine!” (Barack Obama)

Prin proiectul nostru spunem: DA pentru posibilități infinite!

Vrem și ne dorim schimbarea dăruind din plinătatea inimii, surâsul cald al unul răsărit, al unui nou început. Nu suntem stăpânii clipei, dar cu toții îi putem da un sens, un sens adevărat care va conta, pentru că  mulți copii vor uita multe din cele pe care ne străduim să-i învățăm, dar nu vor uita niciodată cum i-am făcut să se simtă. Stă în puterea fiecăruia din noi să coloreze viața celor din jur. Nu contează cum e ziua de afară, curcubeul e în noi și așteaptă doar să lăsăm lumina să iasă pentru a ne învălui pe ceilalți.

„A educa mintea fără a educa inima nu înseamnă educație!” (Aristotel)

A fi dascăl nu e o meserie, e o menire, dar dacă insistăm să-i zicem meserie atunci ea este o mare și frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara odată cu hainele de lucru. O meserie nobilă și umilă, aspră și plăcută,  exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, care te dispersează și exaltă, o meserie în care a ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forța spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată și plină de farmec.

Meseria aceasta are izvorul în iubirea de oameni de unde îți adapă setea în fiecare zi, sufletele dascălilor se ostoiesc și răsfață în iubirea de copii. Nu contează câte piedici întâmpină, sufletul lor mustește de încântarea muncii împlinite și deși nu sunt stăpânii timpului îi dau acestuia sensuri magice.

Dascălii, prin dăruirea și priceperea lor în modelarea omului nou, sunt creatorii emoțiilor noi, constructorii unei lumi mai bune și mai frumoase.

Emoţiile dascălilor unesc sufletele. Emoțiile lor nu se supun regulilor, nici timpului, nici distanţei. Cam des, mintea spulberă totul în milioane de bucăți. Inima sa încărcată de iubire le pune la loc.

„Odată ce ai ales speranța, totul este posibil.” (Cristopher Reeve)

Stă în puterea fiecăruia să clădească o lume mai bună! Gesturile mici, dau esența, așa cum picăturile mici și dese creează ploaia revigorantă care sărută natura, făcând-o să renască.

 

 

Prof. Florentina Golea

 

error: Content is protected !!