Am în față o nouă apariție editorială scoasă recent din renumitul malaxor literar numit cât se poate de simplu  Ionel Necula!

Noua lucrare intitulată „Cronici și eseuri filosofice”, volumul 6, este apărută în anul 2021 la Editura  Studis din Iași. Are 166 de pagini și începe cu o precuvântare din care cităm: „Am fost și am rămas un cititor  constant al cărții în general și al cărții de filosofie în special. Am preluat obiceiul regretatului academician C.D. Zeletin de a lua din teanc, pentru lectură, cartea cea mai de jos, în speranța că teancul își va micșora înălțimea, ceea ce nu se întâmplă pentru că alte cărți iau locul celor lecturate. Dar, s-au dus vremurile de altă dată, când cartea de filosofie și cărțile bune în general se procurau greu și se citeau pe nerăsuflate. Sunt unul din ultimii mohicani statornici în lectură dar alegerea îmi apartine și nu regret”.

Lucrarea de față este constituită dintr-un număr de nouă eseuri, respectiv „Eseu despre omul paradisiac”, „Biserica – depozitar de limbă și cultură românească”, „A cioraniza cu Cioran”, „Noica și refuzul ridicării pe soclu”, „Omul cioranian înainte și după cădere”, „Noica și Cioran – revedere după un sfert de secol”, „Povestea unei fotografii neretușate”, „Al. Surdu despre șansele filosofiei românești” și „Socrate vs. Platon”.

În continuare, la Capitolul „Cronici” găsim  un număr de doisprezece comunicări, respectiv – Dicționar cioroian, Adrian Michiduta despre reconstrucția filosofiei, Petre Rău – aforistul, Petru Blaj repliat în matcă dintre Jiuri, Adrian Botez despre Octavian Goga prototip al neamului ursit de istorie, Florian Roatis – Dreptul la sinceritate,  O nouă carte despre Eminescu, Marian Nencescu în lecturi premeditate, Marian Nencescu într-o maieutică neconfortabilă, Marius Manta – prototip al setei de lectură, Magda Ursache într-o dispunere narativă și Al. Surdu despre filosofia lui Eminescu. Din toate acestea, m-am oprit la materialul intitulat „O nouă carte despre Eminescu”, unde, în introducere, autorul spune printre altele „A fost o vreme, vremea renegatei dictaturi comuniste, când foamea de carte reală, prădalnică și pătimașă se deconta din interesul cititorilor pentru lectură, când librăresele erau curtate mai abitir decât fetele de la benzinării. Aceasta pentru că lumea chiar citea. Acum, acest lucru a dispărut, s-a dizolvat  în haloul de piață, dar foamea de carte a rămas, numai că nu mai este activată de cititori, ci de editori  la fel de înfometați de carte, dar nu pentru plăcerea lecturii, ci pentru a-și rotunji profiturile cât mai consistente”. Autorul cărții spune în continuare că după apariția cărții, soarta ei nu mai interesează pe nimeni. Referitor la titlu, autorul cărții vorbește despre  lucrarea lui Mugur Volos – „România lui Eminescu”, apărută la Editura Galaxia  Gutenberg din Târgul Lăpuș în anul 2015, lucrare cu care autorul se remarcă prin seriozitatea preocupărilor și prin apetența intelectuală.

În finalul cărții, găsim două necrologuri, respectiv „La moartea prof. Al. Boboc” și „Necrolog acad. Al. Surdu”.

Pe ultima coperta, autorul spune: „Al 6-lea volum de Cronici și eseuri filosofice adună între două coperți de carte, lecturile autorului din ultimii 2-3 ani și modestele sale meditații asupra problemelor ce viscolesc peste toate piscurile acestui veac învolburat. Am rămas conectat la piața cărții de filosofie, dar, firește, n-am reușit să țin pasul cu ritmul noutăților în domeniu. Cred că au rămas în afara lecturilor mele multe cărți interesante, dar, chiar și așa, cu lipsurile sale inerente, cred că reușește să dea seama despre piața cărții de filosofie de la noi și de problemele care frământă societatea românească”. 

Și, astfel, după ce, în anul 1995, scriitorul Ionel Necula scotea de sub tipar prima lui carte intitulată „Cioran, scepticul nemântuit”, apărută la Editura Demiurg chiar în anul morții marelui filosof, iată că, acum, scriitorul Ionel Necula scoate de sub tipar cartea cu numărul 84  la care se mai adaugă alte 8 ediții îngrijite, 22 de ediții prefațate sau post-fațate și alte 4 prezente în lucrări colective.

Îți mulțumim maestre pentru toate acestea și te așteptăm în continuare cu noi apariții. Suta nu e departe, dar vorba din popor: „Ce mai e suta în ziua de azi?”.

Iancu Aizic