Sâmbătă, 26 martie, Ateneul Fundaţiei Pelin și-a redeschis porțile culturii tecucene și acest lucru s-a făcut printr-un încântător recital cameral oferit cu multă generozitate de pianista Oana Zamfir și Mihai Cocea la violă.
Oana Zamfir a început studiul pianului la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din Galați, sub îndrumarea profesoarei Adina Suşnea. Încă din primii ani de studiu, câștigă numeroase premii la concursurile naționale și internaționale de interpretare. A studiat la Zurich și devine corepetitor în cadrul conservatorului din această localitate. Aici îl cunoaște pe violonistul Mihai Cocea , alături de care va susține numeroase concerte. Mihai Cocea a studiat sub îndrumarea mai multor maeștri precum Yuri Bashmet, Yuval Gotlibovich, Bruno Giuranna, Lawrence Power și Jerzy Kosmala dar și cu Paul Silverthone la Royal Academy of Music în Londra.
Deschizând evenimentul, gazda obișnuită a Ateneului – Eugen Doru Pelin începe prin a-și manifesta bucuria pentru faptul că după doi ani de întrerupere forțată, ne reîntâlnim și vom continua împreună seria de concerte pe care le va organiza periodic. După ce îi prezintă pe distinșii invitați, ne invită să ne redeschidem și sufletele pentru a fi, pentru cel puțin o oră, în compania frumuseții muzicii de cameră.
În numele interpreţilor, Oana Zamfir ne spune că este bucuroasă pentru faptul că au ajuns și la Tecuci, după ce au concertat în Germania, Elveția, Olanda și alte țări.
Mihai Cocea, şoţul pianistei, vorbește în continuare despre istoria violei, spunând că este un instrument care a apărut înaintea viorii, situându-se între vioară și violoncel. Are dimensiuni obișnuite între 41-45 cm, dar poate fi uneori și 45-50 cm.
Piesa de deschidere a fost intitulată „Appasionatto”, după care a urmat piesa lor de rezistență „Sonata de Brahms” împărțită în patru părți distincte. Au urmat apoi piese din repertoriul compozitorilor Claude Debussy și Dmitri Șostakovici, un mare compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX (25 sept. 1906 – 9 august 1975). De fapt, el a compus prima simfonie la vârstă de 19 ani, dar a compus și muzică pentru filme. Ultima sonată, prezentată de cei doi talentați interpreți a fost una de orchestră, tot în patru părți, fiind interpretate piesele „Scene”, „Intermezzio”, „Acoperiş”, „Petrecere populară”.
Am asistat la o prestație excelență a celor doi mari instrumentiști, acești minunați artiști au fost pentru noi, tecucenii, adevărați vestitori ai primăverii muzicale și se vedea în privirile lor atât bucuria succesului dar și tristețea că nu au fost mai mulți spectatori la eveniment.
Ar trebui făcut ceva pentru atragerea tinerilor, mai ales a elevilor, la aceste reprezentații de valoare. Poate vinovați sunt și directorii școlilor plus colegiile din municipiu, la care trebuie adăugați și profesorii de muzică. Dacă fiecare din aceste școli trimiteau la Ateneu cel puțin câte 4 elevi, tot era ceva. În municipiu avem și Clubul copiilor cu lecții la vioară și pian, oare nici pe acești elevi nu îi interesează cum arată un spectacol şi nu vor dori ca peste puţin timp să presteze pe scenă? Să facem ceva pentru ca truda și efortul Ateneului de apropierea de muzică și cultură să nu fie în zadar.
Am adus și aducem mari valori la Ateneul Tecuci și prestează doar pentru câțiva iubitori de muzică prezenți în sală. E bine, e rău, judecaţi dv., cititorii.
Iancu Aizic
