Aventura a început la ora 8, în curtea Muzeului Cincu din Tecuci, unde membrii Clubului de Istorie „Excelsior” s-au reunit alături de managerul muzeului, Daniel Dojan și muzeograful Dr. Paul Ciobotaru.  

Prima oprire a fost la Vila Mouka, care a aparținut lui Nestor Cincu, fratele lui Teodor și fiul lui Anton Cincu. Mare proprietar de teren, parlamentar și prefect al Județului Tecuci. „Castelul”, cum era numit în presa vremii, a trecut printr-o istorie impresionantă, de la locul unde erau sărbătorite victoriile conservatorilor români conduși de Take Ionescu, la spital de campanie din perioada Primului Război Mondial, pe unde au trecut Regele Ferdinand I și Regina Maria. Deși nu poate fi vizitată decât din stradă, Vila Mouka (Apostoleanu) încă transmite vibrația vremurilor trecute. 

 A doua oprire la fost la Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești, ctitorie a Logofătului Costache Conachi, cât și la Palatul acestuia. Ghid a fost profesorul Vasile Ghica care le-a relatat tinerilor importanța politică dar și literară a lui Costache Conachi în istoria României. Ulterior a relatat biografia Ecaterinei Conachi Vogoride și rolul hotărâtor al acesteia în realizarea Unirii de la 1859. Tinerii au vizitat și Palatul care a aparținut lui Costache Conachi, care a fost vândut lui Tache Anastasiu, fondator al P.N.L., prefect peste trei județe și mare proprietar de teren. După moartea lui Tache Anastasiu proprietatea a fost donată Academiei României. Din păcate, această instituție după ce a redobândit clădirea a abandonat-o, iar astăzi aceasta se află într-o stare avansată de degradare.  

Cea de-a treia oprire a fost la Situl Arheologic de la Negrilești, unde am fost întâmpinați de primarul localității, dl Alexandru Fuică-Haisler, care le-a prezentat tinerilor o scurtă istorie a sitului dar și o recapitulare a investițiilor realizate, datorită cărora a fost posibilă finanțarea cercetărilor arheologice. Ulterior, muzeograful Dr. Paul Ciobotaru le-a prezentat membrilor Clubului de Istorie trecutul conacului Giurgea-Negrilești, urmele fostului amplasament al vechiului conac și resturile arhitecturale care încă se mai conservă. De asemeni, a fost prezentată pe scurt istoria situl arheologic, relatând diferitele campanii de cercetare, complexele de locuire găsite, gropile de deșeuri, cuptoarele etc. Tinerii au avut ocazia să observe șantierul din anul 2022, respectiv cercetările ce sunt efectuate în prezent de Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galați.  

A patra oprire a fost la Palatul Chrissoveloni din Ghidigeni. Aici am fost întâmpinați de bibliotecar Mihaela Gudană, custode a istoriei și trecutului familiei Chrissoveloni, care cu multă pasiune și perseverență le-a prezentat oaspeților încăperile somptuosului palat dar și trecutul zbuciumat al familiei. Chrissoveloni sunt de origine grecească și au achiziționat proprietatea de la Dimitrie Mavrocordat în 1876. Ulterior a fost construită clădirea, care dispunea de două etaje, unul fiind distrus de un incendiu în perioada interbelică, de două piscine, de o popicărie și de pădurea imensă. Jean Chrissoveloni era un bancher iscusit și a transmis fiului său Nicky Chrissoveloni meseria aceasta. Însă în același timp erau buni prieteni ai familiei regale a României, și au ajutat românii în Primul Război Mondial, fiind organizat în clădire un spital militar de campanie, în care și-au petrecut o bună parte din timp Regina Maria și Principele Carol.   

A cincea oprire a fost la Mănăstirea Sihastru, ctitorie a familiei Șendrea, unde am poposit și am fost întâmpinați cu bucate alese în spiritul monahal moldovenesc. Aici ghidul a fost dl Dimitrescu, nepotul ctitorului și cel care le-a relatat tinerilor istoria locului și a monahilor care și-au lăsat amprenta duhovnicească. Sandu Şendrea, hatman pe la 1748, a ctitorit mănăstirea după ce a fost vindecat cu buruieni de leac de sihastrul Sebastian (care pustnicea pe aceste locuri), după o rană la picior căpătată în luptele cu tătarii. În 1836 Costache Şendrea, urmaşul ctitorului, nu va mai ajuta schitul, conform legământului făcut cu aşezământul, acesta ruinându-se. În 1885 se va începe zidirea unei biserici de zid, sfințită în 1891. Schitul va fi reînfiinţat în anul 1903. 

La cea de-a șasea oprire, dl Dimitrescu ne-a fost ghid la Mănăstirea Buciumeni, unde a relatat detalii arhitecturale ale sfântului lăcaș dar și particularitățile teologice ale ortodoxiei. Pe la 1430, la Buciumeni ar fi existat un schit de călugărițe, bisericuța de lemn a schitului având hramul Sf. Nicolae. Se păstrează numele unui ctitor, în jurul anului 1700, serdarul Manolache Radovici, care reface în întregime Schitul Buciumeni, în acel timp în fruntea obștii de călugărițe aflându-se monahia Mafta. În 1750 schitul devine metoc al Episcopiei Romanului, hramul schitului fiind în acea perioadă Sf. Treime. În anii 1840-1844 se ridică biserica din cărămidă și turnul-clopotniță. Ulterior am fost poftiți în curtea casei dlui Dimitrescu, ce datează din secolul al XIX-lea și unde a locuit Natalia Negru (rudă a sa), dar și pe unde au trecut mari români precum Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga sau Mihail Sadoveanu.  

A șaptea oprire a fost la Complexul Muzeal Banu din Nicorești, unde profesorul Ovidiu Vrabie le-a prezentat tinerilor expoziția de etnografie și icoane, artefactele din perioada Războiului de Independență și documentele prețioase ce privesc istoria locului și a personalităților importante, precum: Natalia Negru, Smaranda Brăescu, preotul Vasile Serghie și mulți alți eroi ai locului. Itinerariul a continuat cu Biserica Banu, construirea acesteia a început în anul 1800 şi s-a sfinţit în 1807, iar zidul de incintă s-a terminat în anul 1868. Are 200 de ani vechime şi este singura înconjurată de un zid de incintă care se păstrează întreg. Ctitorii, Banul Nicolae Lentin şi soţia sa Catinca erau greci veniţi în Moldova cu domnitorul Alexandru Moruzzi. Ei au avut un singur fiu, Ioan, care a murit tânăr. Mormântul lui se află în partea de sud-vest a bisericii. După moartea fiului, soţii Lentin au închinat biserica mânăstirii Neamţ căreia i-au dăruit şi cele două moşii de la Nărteşti şi Piscu Covurlui, în suprafaţă de 1800 de fălci. Pe latura de sud vest au existat chilii de pământ. 

 Ultima etapă a acestei frumoase excursii a fost Situl Arheologic de la Poiana, așezarea geto-dacică Piroboridava. Aici ghid a fost muzeograful Dr. Paul Ciobotaru, care le-a prezentat tinerilor istoria cercetărilor arheologice impulsionate de Spiru Haret, concretizate de Vasile Parvân și ulterior Radu Vulpe, Alexandru Vulpe, dar și Nicu Mircea și Silvia Teodor. Alături de alte aşezări întărite şi intens locuite, Poiana a fost considerată o dava, centru evoluat, cu un pronunţat caracter cvasiurban. Dovezile care ar conduce către localizarea aici şi a unui centru religios sau administrativ sunt insuficiente; totuşi, existenţa aici a unui emporiu comercial este din plin documentată. Poziţia sa este strategică, fiind amplasată în apropierea celui mai direct drum spre nord şi vest, spre aşezările dacice din Transilvania. Aflat la intersecţia drumurilor naturale, negustorii puteau desfăşura o activitate care a impus centrul de la Poiana în epocă, prin prosperitatea sa în toate domeniile economice. 

Mulțumim Primăriei Municipiului Tecuci și Consiliului local Tecuci, pentru finanțarea acestui proiect dar și colaboratorilor și partenerilor: prof. Vasile Ghica, prof. Ovidiu Vrabie, bibliotecar Mihaela Gudană, dlui Sandu Dimitrescu! 

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci