Recent, după ce am reușit să obținem de la cei autorizați toate aprobările necesare, am făcut o vizită pe șantierul unde se ridică nouă construcție a ISU Tecuci.
Pentru că vorbim de acest spațiu, trebuie să o luăm cu începutul acestuia. Conform documentelor puse la dispoziție de iscusitul profesor Ștefan Andronache prin cărțile sale „Tecuci, ghid turistic”, apărut în anul 2001 și „Tecuciul și împrejurimile sale” din anul 2017, aflăm că la data de 13.01.1843 se înființează la Tecuci „prima unitate de tulumbagii”, adică pompieri, pentru ca apoi, la data de 17.08.1869, să fie dată în folosință Unitatea de pompieri Tecuci de pe str. 13 Septembrie – actualmente locul unde se află azi Școala „Ion Petrovici” Tecuci. Legat de pompieri, trebuie să mai amintim faptul că în Parcul „Al.I. Cuza” de azi, chiar pe locul unde se află renumitul bazin, exista Turnul Observator, Foișorul de foc cum se mai numea, care s-a prăbușit la cutremurul din 9/10 noiembrie 1940.
În jurul anului 1990, unitatea de pompieri s-a mutat pe str. 1 Decembrie la nr. 27, în spațiul fostului Penitenciar al județului Tecuci, o clădire dată în folosință în anul 1848 în urma unui decret al Ocârmuirii Târgului Tecuci. Vorbim deci de o clădire ce are vârsta de circa 175 de ani.
Am intrat pe șantierul viitorului sediu ISU unde șeful de șantier, un inginer foarte binevoitor, ne-a arătat ce se construiește aici. Constructorii lucrau de zor, fiecare pe utilajele lor. Distinsul inginer ne-a spus că lucrările se află complet în graficul de execuție, lucrează deocamdată cu un număr de 17 muncitori și în timp ce lucrările avansează vor mai veni alți muncitori, depășind cifra de 30. Situația financiară a lucrărilor este bună și beneficiarul caută și reușește să pună la dispoziție tot ce este necesar. Constructorul ne asigură că se poate realiza obiectivul în termenul stabilit , adică până la 31.12.2023. Au fost unele discuții referitoare la amplasamentul noii unități ISU pentru că unii susțineau că era mai indicat locul actual, sau la CUP – fostul IJTL, dar recomandat este ca această unitate, din toate punctele de vedere, să fie în inima orașului. Vizitând șantierul, am remarcat la fundații o boltă de cărămidă unde, după cum spun unii, acolo ar fi fost beciul în care erau întemnițați deținuții mai periculoși. De fapt, cu toată strictețea ce există, din cărți am aflat că de aici a reușit să evadeze, la data 16 august 1885, cel mai renumit tâlhar din sudul Moldovei, Costache Dragoș, de felul său din Vizurești, prins după două luni și jumătate, la 1 noiembrie 1885. El era cunoscut sub numele de „Omul tare cât 10 oameni” și a fost prins în comuna Matca de „o poteră de călărași”.
Revenind la vizita noastră de pe șantier, ținem să aducem mulțumiri pentru ospitalitate și bunăvoința inginerului coordonator al șantierului, având convingerea că lucrările se vor finaliza în termenul stabilit.
Iancu Aizic
