Dragi elevi, profesori și părinți, vă invit la un dialog prietenesc  despre educație. Spunem puțină, deși în corpul ei fragil s-au cuibărit, în ultimii ani, prea multe găuri negre și prea multă indiferență. Încercăm să formulăm cât mai concis opinii variate și poate găsim și câteva soluții. Să  decodăm întâmplări și gesturi, aparent neînsemnate, dar cu efecte profunde.  

Încep eu cu un eveniment care mi-a marcat întreaga carieră didactică. Mă aflam în primii ani de dăscălie într-o școală din mediul rural. M-a căutat într-o pauză bunicul lui Gigel, un băiat inteligent dar cam zvăpăiat. El îi deranjase ora unei tinere profesoare, o fată inimoasă, dar de o  exigență peste limitele pedagogice normale. În zilele următoare l-a pândit pe băiat și i-a opintit (expresia bunicului) două note de 1. Văzând că eu o scald, mi-a zis plin de năduf: – Tinere, copilul e ca puiul de vrabie pe care îl ții în palmă. Dacă îl strângi prea tare, îl sufoci. Dacă îl lași  liber, cade și îl mănâncă pisica. Am meditat profund asupra acestor ziceri. Un superb tratat de pedagogie despre cum să găsești măsura ideală a lucrurilor.  

De aici s-a coagulat, probabil, principiul care ar trebui să marcheze relația fundamentală dintre conducător și subaltern, dintre profesor și elev. Acesta ar suna cam așa: exigență maximă și respect față de personalitatea subalternului. Așa s-ar rezolva aproape toate conflictele ivite în relațiile interumane. Vă rog să meditați și să transformați această zicere într-un mod de viață. 

Și acum o provocare. Tecuciul este Capitala Cercetașilor din România 

 – Știți cum s-a ajuns la această demnitate? Știți că în iarna dintre 1916 – 1917 cca. 2000 de cercetași din Oltenia și din Muntenia au pornit spre Tecuci, unde era iadul pe pământ? Au pornit pe un ger năpraznic, ca să dea o mână de ajutor, să-și apere țara  așa cum le cerea Jurământul. Ei bine, numai 47 dintre ei s-au întors la casele lor. Ceilalți au murit: de gloanțe, de tifos, de foame. În memoria lor s-a ridicat, în 1925, Statuia Cercetașului, primul monument de acest fel din Europa. 

Comuniștii au distrus statuia, iar noi am refăcut-o în 1996. De atunci și până astăzi, au venit, în urbea noastră, la Ziua Națională a Cercetașilor, cca 22.000 de copii din diverse colțuri ale țării. Aici, ei dorm în corturi, merg la pădure unde participă la diverse jocuri, seara asistă la focul de tabără, a treia zi defilează și depun Legământul la statuie. 

Dragi elevi, 

Cercetășia este atât de frumoasă, încât unii elevi se transferă de la școlile care nu au cercetași la cele care au. Rugați pe un cadru didactic să vă devină lider. 

Stimați colegi, 

– Nu vreți să întineriți? Nu vreți să vedeți numai copii fericiți în jurul dvs? Aveam, în 1996, 850 de cercetași, iar acum nu mai sunt decât 52. Riscăm ca iubitul nostru Centru Local să fie desființat. De ce credeți că s-a ajuns în această situație? Vă rugăm ca, între numeroasele  dumneavoastră obligații, să faceți loc și cercetășiei. 

Stimați manageri școlari, 

– Cercetășia a fost întotdeauna o școală a simțământului patriotic, noțiune de care acum ne este, vai, rușine să mai vorbim. De aceea țara a ajuns în pragul falimentului. Politicienii noștri nu ar fi distrus totul dacă ar fi trecut, în anii copilăriei, prin școala cercetășiei. Le-ar fi păsat, cât de cât, de această țară. Nu mai putem întârzia! Aici trebuie să reclădim uluitorul sentiment de care vorbeam. Aici se poate reanima relația ombilicală dintre copil și patria lui. Vă rog să vă puneți eșarfa lor cu tricolor la gât și să sunați adunarea. Chiar și cei de la grădiniță au loc. Mii de copii și-au dat viața cu speranța ca organizația lor să trăiască în vecii vecilor. Sper că la jumătatea lunii mai Insula lor va fi neîncăpătoare. 

Vasile Ghica, lider fondator 

PS – Detalii despre istoric, organizare, manifestări găsiți în biblioteca școlii (sau la Fundația Pelin) în vol. „Tecuciul, în ipostaze ilustre”. Contactați-le pe distinsele noastre colege profesoare Mihaela Munteanu (șefa Centrului) și Oana Gheorghe, de la Colegiul Național „Spiru Haret”. Lider poate fi un cadru didactic, un părinte ori salariați din alte domenii. 

Așteptăm reacții, opinii, sugestii.