Iancu Aizic – D-le profesor, timp de șapte ani ați coordonat manifestările prilejuite de Festivalul Internațional al Aforismului (pentru românii de pretutindeni). Care a fost noutatea pe care ați dorit să o impuneți? 

Vasile Ghica – Sunt mai multe, dar aici mă voi referi doar la una: atragerea tinerilor, dar si a adulților spre lectura literară. Aceasta pentru că în statisticile naționale, dar mai ales în cele străine, figurăm, cu regularitate, pe ultimul loc. Cumplit e că această informație este privită de factorii responsabili ca o fatalitate căreia nu i se poate opune nimeni. 

I.A. – Ați reușit să zdruncinați dvs. această inerție? 

V.G. – În bună parte da, transformându-i pe elevii cu care am lucrat (circa 300 la fiecare ediție) din spectatori pasivi, într-un fel de actori, ba chiar creatori, pe alocuri. Îndrumați de pasionații lor profesori, cărora le mulțumesc din suflet de câte ori am ocazia, ei au adunat aforisme din cărți și de pe internet, le-au grupat tematic, le-au comentat (în fața celor circa 70 de scriitori oaspeți) polemizând uneori bătăioși cu autorii lor, au inventat tot soiul de concursuri și au transformat pe unele cugetări în desene. Impresionat de creativitatea lor, academicianul Naji Namman, primul Președinte de Onoare al manifestării, a înmănuncheat lucrările lor într-o cărticică tradusă în șase limbi cu tiraj de 3.000 exemplare și difuzată în foarte multe țări. Apoi, de șapte ani, practicăm și stimulăm lecturile publice interactive. Eu am renunțat la coordonarea festivalului, l-am lăsat pe mâini foarte bune și am înființat Uniunea Aforiștilor din România, organizație care are, printre altele, ca obiectiv fundamental desfășurarea acestor lecturi publice. 

I.A. – Pot genera ele miracole? 

V.G. – Să nu exagerăm, dar despre unele împliniri spectaculoase putem vorbi. 

I.A. – Care e secretul și regulile ce se impun a fi respectate? 

V.G. – Literatura noastră și-a pierdut cititorii din cauza mai multor factori, dintre care doi sunt distrugători; legea Audiovizualului nu obligă canalele media (televiziuni, radio etc.) să aibă emisiuni culturale de înaltă ținută artistică, iar Ministerul Culturii acceptă ca majoritatea editurilor să funcționeze fără redactori de carte, inundând în felul acesta piața cărții cu imense cantități de maculatură. Așa s-a ajuns la pervertirea gustului artistic al poporului român. 

I.A. – Au și scriitori vreo vină? 

V.G. – Da, dar nu pot fi acuzați de rea intenție. În evoluția artei apar, din când în când, șocuri avangardiste care, sfidând gustul comun de până atunci, ridică ștacheta calității. Omul comun respinge pe moment oferta, apoi o acceptă. După ce te-ai obișnuit, să zicem, cu Rafael, e greu să-l accepți pe Picasso, dar el s-a impus. Brâncuși a fost aspru contestat, dar timpul i-a dat dreptate. Ei bine, postmodernismul de astăzi nu s-a limpezit încă, deși ființează de decenii bune. Deocamdată, se băltește în zona contestărilor, inclusiv în literatură. De aceea, nu putem recâștiga cititorii oferindu-le numai creații postmoderniste. Trebuie să pornim de la dulcele stil clasic și apoi să urcăm cătinel spre culmile prezentului. Există și astăzi poeți moderni, destul de accesibili. Așa ne-am construit prietenii, admiratorii și practicanții lecturii literare. Evident, am chemat în ajutor și celelalte arte: muzica clasică, filmulețe adecvate tematic, artele plastice, invitarea unor personalități etc. 

I.A. –  În final vă mulțumesc pentru interviu și doresc să vă spun că am participat recent la lectura pe care ați susținut-o la Ateneul Fundației Pelin având ca invitați elevi de la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” însoțiți de profesoara Corina Olaru, una dintre cele mai pasionate și mai inimoase prietene ale festivalului, la fel ca și admirabilii seniori ai Asociației Pensionarilor din Tecuci conduși cu un nespus talent organizatoric de Nuța Sevastița Donici, prezenți cu regularitate la dinamica viață culturală a urbei. 

Am admirat complexitatea și autenticitatea comentariilor făcute, precum și ideea de a introduce în program aforisme și spumoase epigrame. 

Încă odată mulțumiri pentru tot ce faceți. 

Interviu realizat de Iancu Aizic, membru al UZP din România