Nu înțeleg și nu cred că este ceva de înțeles în tăcerea și discreția care adumbresc numele reputatului inginer  Gheorghe Nicolau și a cercetărilor sale tehnico-științifice, care au marcat, totuși, o epocă de căutări și experiențe  benefice pentru evoluția acestei țări. Au fost, într-adevăr, vremuri arlusiste, autoritare și heirupiste, dar ele fac parte din istoria  noastră și nu cred că trebuiesc prohibite.  

Lumea a evoluat, a devenit mai activă, mai practică, mai aplicată și multe pretexte de aniversări sau comemorări – cele care marchează trecerea prin lume și prin istorie  a personalităților locului –  trec  anonim, neconsemnate în agenda noastră lacunară.  

Se împlinesc în decembrie a.c. 50 de ani de la trecerea la cele veșnice a inginerului Gheorghe Nicolau și nu știu dacă vreo instituție responsabilă – Casa de Cultură, Muzeul – s-a gândit să-i omagieze în vreun fel personalitatea complexă și rolul său benefic într-o Românie tulburată de insanități politice și neașezată într-un trend de evoluție convingător.  

Cine mai amintește de el? A trecut prin viață discret ca un fâlfâit de libelulă și s-a conservat acest anonimat nemeritat și după așezarea țării într-o corectitudine oarecum ordonată și concordatară spiritului european? Nu este singura neglijență, dar este, bag seama, cea mai penibilă și nedreaptă și faptul acesta ar trebui să dea de gândit celor ce păstoresc fenomenul spiritual tecucean. Nu se va intriga nimeni, sunt sigur,  dar asta dă măsura calității intelectuale a celor ce-și iau chenzina și lichidarea lunare din instituțiile menționate. 

 S-a născut la Pufești, jud. Vrancea în 1886 și a absolvit, Gimnaziul Real D.A. Sturdza din Tecuci. Avea înclinații pentru tehnică și a urmat Școala Națională de Poduri și Șosele, obținând diploma de inginer constructor. A fost profesor universitar la Institutul Politehnic din București, catedra Motoare cu combustie internă și a  contribuit la formarea multor serii de speciaști pentru economia României moderne.   

S- a implicat și în viața politică  și a deținut mai multe portofolii ministeriale în guvernele Sănătescu, Rădescu și Petru Groza. 

În 1948 a  devenit membru Titular al Academiei Române și o vreme a deținut și funcția de secretar general al acestei instituții. A încetat din viață la 5 decembrie 1950. Avea  64 de ani. 

La 75 de ani de la trecerea lui în veșnicie cred că s-a făcut de o evocare omagială și de o meritată recunoaștere, cum o merită cu asupra de măsură, cel de al 18-lea academician ridicat din zariștea spirituală a Tecuciului.  

Ionel Necula