Cercetarea arheologică sistematică a așezării geto-dacice de la Poiana (Piroboridava) 

 Cercetarea arheologică sistematică a așezării geto-dacice de la Poiana (Piroboridava) a dus la descoperirea a numeroase unelte, obiecte de uz casnic, piese de harnașament, obiecte de podoabă, vestimentare etc. Majoritatea acestor obiecte au fost produse local, în atelierele meșteșugărești, de către artizanii geto-daci, prin perpetuarea unor tradiții în domeniul tehnicilor de prelucrare. În procesul producerii diferitelor obiecte de acest gen, meșteșugarii au folosit o gamă relativ variată de metale și aliaje (bronzul, fierul etc) și într-o proporție mai mică argintul și aurul. Materia primă era constituită, de multe ori, din obiectele de metal vechi sau deteriorate, monedele ieșite din circulație, dar și lingourile. 

Ca și în cazul altor așezări similare, o importanță aparte o au atelierele meșteșugărești, cu piese specifice specializate în confecționarea uneltelor. Astfel de ateliere, se aflau grupate în preajma cuptoarelor de redus minereul, care trebuia procurat din alte zone. Pentru aceasta erau folosite creuzetele din lut ars și zgurificat. 

Creuzetele sunt mici recipiente de formă conică, în care se puneau în proporțiile dorite elementele ce urmau a fi amestecate în stare fluidă, sau numai unul dintre metale, în caz că se dorea topirea și remodelarea sa. În ele se puteau introduce cantități de bronz preparate anterior și păstrate sub formă de lupe sau lingouri. În unele dintre aceste piese se mai afla puțin bronz și resturi de oxizi de culoare verde, rămase după turnare în tipare speciale.  

Datorită valorii deosebite pe care o aveau metalele în antichitate, ideea recuperării uneltelor și armelor deteriorate s-a impus de timpuriu ca o necesitate, retopirea și remodelarea lor constituind o resursă la fel de importantă ca și mineritul propriu-zis. 

 În creuzete se topeau doar bronz și metale nobile. Amestecul de aramă cu cositor (bronzul) avea nevoie de o temperatură mai mică spre a se topi și a putea fi turnat în tipare, în cantități mici. Datorită formei conice, și a dimensiunilor mici, în timpul expunerii la foc ele erau susținute cu ajutorul unor suporți. 

Vestigiile care atestă aceste instalații sunt numeroase, cuptoarele respective fiind amenajate pe pante, în locuri unde se putea folosi tirajul natural de introducere forțată a aerului, pentru a obține temperaturile necesare. Aceste porțiuni în pantă, din partea vestică a așezării, s-au prăbușit în urma alunecărilor de teren, astfel că instalațiile propriu-zise de reducere a minereului nu s-au mai păstrat. Însă, în numeroase locuri de pe suprafața așezării s-au descoperit mari cantități de zgură, creuzete, lupe, piese semifabricate. De asemeni, în inventarele unor gropi sau în stratul de cultură, s-au descoperit lingouri de fier brut, obiecte nefinisate, deșeuri etc. 

După obținerea aliajelor, cu ajutorul creuzetelor, metalul topit era turnat în tipare din lut ars, de diferite forme și mărimi, rezultând lingouri din care se prelucrau diferitele obiecte. Tiparele erau realizate special pentru turnarea acestor lingouri sau erau folosite obiecte din lut deteriorate și care nu mai puteau fi folosite.  

Muzeograf Dr. Paul Ciobotaru 

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”