Un nou 8 septembrie foarte trist

 

Iată că a trecut vara și am ajuns în prima lună de toamnă – septembrie. S-a sfârșit și prima săptămână și am ajuns deja pe 8 septembrie. Este Ziua Nașterii Maicii Domnului, cunoscută în popor și ca Sfânta Marie Mică.  

Pentru mine, această zi însemna bucuria de a merge la primele ore ale zilei, la bunul meu prieten din copilărie, Didi Dionisie Duma. Străbăteam cu plăcere o parte din îndrăgita mea Stradă Mare și ajungeam imediat pe strada unde locuia, Căpitan Darbun. Îi ofeream cu bucurie câte un modest cadou, îl felicităm și el, mai ales în ultimul timp, când nu se mai putea deplasa, îmi spunea „Stai jos și spune-mi ce se mai întâmplă din punct de vedere cultural în târgul nostru”. Nu era un adept al „Facebokului” și dorea mereu să fie informat cu ultimele activități culturale din oraș.  

Și vorbeam în timp ce soția lui, Flori, despre care lui îi plăcea să-mi spună că „i-a redat echilibrul vieții”, ne pregătea cafelele și prăjiturele. Se bucura de realizări, dar mai ales se întrista pentru neîmplinirile locale. Și în timp ce vorbeam cu el, priveam de jur împrejur modesta lui locuință unde veneau mulți prieteni, poeți, dar și renumitul actor Florin Piersic.  

Și atunci mi-am adus aminte de faptul că în anul 2018 actorul a venit la Tecuci, împreună cu actrița Medeea Marinescu, cu piesa „Străini în noapte”. Atunci, am reușit să obțin de la acesta un interesant interviu, în care printre altele spunea „Tecuciul, pentru mine, rămâne important pentru trei lucruri – aici a lucrat un unchi de al meu, aici, la Tecuci joc spectacolul «Străini în noapte» cu numărul 1.000 și, tot aici, am un foarte bun prieten, pe poetul Dionisie Duma. L-am întrebat apoi pe celebru actor cum s-a creat această legătură și mi-a răspuns textual – „L-am întâlnit prima oară în urmă cu peste două zeci de ani și ceea ce ne-a unit a fost faptul că amândoi am avut și avem o admirație deosebită pentru marele poet Nichita Stănescu. Chiar zilele trecute, am primit iar de la Didi o nouă carte scosă de sub tipar de el, cu niște poezii minunate. De altfel, am selectat din ele 12 poezii încântătoare, pe care voi încerca să le recit pe un încântător fond muzical și să realizez astfel un CD”. 

Gândiți-vă, cum ar suna titlul – „Actorul Florin Piersic recitând din poeziile poetului tecucean Dionisie Duma ! Să rămână, cu adevărat, pentru eternitate !” (citat din cartea „Table și tablete – autor Iancu Aizic”, pag. 232). Dar, timpul a vrut să fie altfel. 

 Recent, am recitit interesanta carte a profesorului Virgil Pavel – „Iulia Gheorghiu, o floare rară a Tecuciului”. Aici, la pagina 119, am găsit materialul poetului Dionisie Duma intitulat „O lecție cât o viață”, unde poetul își amintește că la vârsta de 14 ani, fiind elev de liceu, după orele recapitulative, profesoara de limba română Iulia Gheorghiu a dat tema „Originea limbii române, despre doine”. Poetul povestește că atunci când au venit lucrările corectate s-a trecut peste litera D, poetul crezând că din greșeală s-a omis lucrarea lui. La final profesoara, cu o lucrare în mână, a spus „Și iată acum teza cu nota cea mai mare. Este a elevului Dionisie Duma”. Atunci profesoara m-a chemat în fața clasei m-a rexaminat pentru a se convinge că nu am copiat. Am răspuns corect la întrebări, m-a felicitate în fața clasei și m-a întrebat de sursa informațiilor. Mi-a urat succes pe mai departe și să nu mă despart de limba română.

Previziunile dânsei s-au adeverit, am urmat Facultatea de Filologie a Universității „A.I. Cuza”Iași , am devenit profesor de Limba și literatura română și membru al USR. Și azi îmi aduc aminte de acea „Doină dobrogeană”, recitată acum mai bine de jumătate de veac. Am consemnat acest lucru pentru că materialul era semnat – Profesor Dionisie Duma, membru al USR, Tecuci, 7 februarie 2018. 

Doar peste 12 zile, pe 19 februarie 2018, poetul avea să ne părăsească, plecând la un alt USR – Uniunea Scriitorilor din RAI. Acum, pe 8 septembrie 2025, poetul ar fi împlinit 85 de ani. Dar cel de sus a vrut altfel.

Dumnezeu să îl aibă în pază veșnică, de-a dreapta Sa pentru totdeauna.

 

Iancu Aizic