De curând a apărut un nou volum al profesorului poet Săndel Stamate, membru activ al Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” din Tecuci. Este vorba de cartea intitulată „Jurnalul unui fir de păpădie – Antologie poetică (2005-2025)”, volum realizat de Editura Eikon, având editor pe cunoscutul și îndrăgitul Valentin Ajder. 

Cartea este prefațată de A.G. Secară, postfațată de Cătălin Gabriel Enica și se deschide cu un citat din Holderlin „În chip poetic locuiește omul pe pământ”, dar și cu  intimă dedicație a autorului – „Ție, iubite cititorule, cu adâncă plecăciune”. 

Prefața, așa cum am spus, realizată de poetul-critic literar gălățean A.G. Secară, bibliotecar la Biblioteca „V.A. Urechia” din Galați, are titlul „ Între Galați și Tecuci, via Iași”, un demn urmaș al lui Ștefan Petică, analizează foarte atent conținutul acestei reușite lucrări antologice.  

Săndel Stamate este născut la data de 8 septembrie 1947, în satul Șerbănești, comuna Liești, urmează Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați și apoi Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași secția Filologie și Limba franceză. A activat peste 45 de ani la școlile din Dolhești – Iași (1960-1971) și apoi din anul 1971 până în anul 2011 la Liești.  

A publicat la diferite reviste cum ar fi – „Pagini dunărene”, „Tinere condeie”, „Familia”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața liberă”, „Tecuciul literar – artistic”, „Porto – franco” și este prezent în mai multe antologii de poezie. Are publicate până acum șase cărți – „Antologia zăpezilor”, „Cuvinte și îngeri sau Divanul”, „Fugă în roșu”, „Entelechia sau Izvorul din adâncul de sus”, „Sum” și ultima carte „Albastru”.  

Despre lucrările lui și-au exprimat opiniile critici precum A.G. Secară, Valeriu Valegvi, Vasile Sevastre Ghican, Theodor Parapiru, Petre Rău, Dionisie Duma, Tănase Dănăilă, Petrus Andrei, Virgil Țigănuș Nistru, Ioan Toderiță, Ion Manea, Gruia Novac, Cezarina Adamescu și mulți alții.  

Din prefața semnată A.G. Secară reținem – „De fapt, și pentru Emil Botta – Patria – și pentru Săndel Stamate – Țara – sau – Matria – pentru Ion Zimbru, nu sunt decât denumiri ale Lumii… Care, uneori, este România!”. În final, criticul A.G. Secară spune – „Din amforele – poeme din  care urmează să gustați nuditatea de cleștar a splenorii iartă umbrele cuvintelor care trăiesc într-o șoaptă și strigăt, însuflețind și îndoiala”. În cleștar, poetul „sărută chihlimarul  florilor de păpădie”. Însetat de esențe, ecoul acestora, îi răspunde. De aici, considerăm noi, și titlul, foarte reușit, al acestui nou volum. 

Revenind la volumul de față, care cuprinde 256 de pagini, cu coperți cartonate, colorate, cuprinde șapte capitole. În primul, intitulat „Antologia zăpezilor”, găsim un număr de 47 poezii, volum apărut în anul 2005. Urmează  poeziile din volumul  „Cuvinte și îngeri” sau „Divanul”, volum apărut în anul 2007, cu un număr de 42 poezii, după care cele 36 de poezii din volumul „Fugă în roșu” – apărut în anul 2009 și apoi alte  52 de poezii care alcătuiesc  volumul „Entelechia sau Izvorul din adâncul de sus”, apărut în anul 2012. În continuare, capitolul „Sum”, apărut în anul 2015, unde găsim alte 42 de poezii. Volumul „Albastru”, apărut în anul 2023, conține un număr de 40 poezii. Acestora li se adaugă, acum, un ultim capitol cu titlul „Zăvor uitat netras”, cu un număr de cinci poezii.  

Adunând aceste poezii, ajungem la un total de 261 de  lucrări. Am remarcat faptul că patru dintre aceste poezii poartă același titlu – „Ruga”, o aplecare spre divinitate și credință.  

Dintre referințele critice, am ales câteva cuvinte ale apreciatului poet și director de publicații, gălățeanul tecucean Petre Rău – „Deși nu se află în pragul  senectuții, autorul se remarcă printr-un ton grav, reflexiv, fără prea multe căutări și îndoieli, toate aceste elemente contribuind din plin la conturarea unei poezii bine șlefuite, în general curată ca formă literară și profundă în sensibilitate”. Pentru că, până la urmă, avem de-a face cu o poezie discursivă, remarcabilă prin vigoare și rezoluție.  

 În postfață, remarcăm alte cuvinte cât se poate de grăitoare rostite de prof. doctor Cătălin Gabriel Enica, de la „Universitatea Dunărea de Jos” din Galați – „Săndel Stamate a depășit, teoretic vorbind, vârsta romantismului dar păstrează în matricea versului său o emotivitate genuină, concretizată  în temele și motivele predilecte, în inaderența la raționalul ucigător de iluzii”.  

Scriitorul Ionel Necula, scrie pe ultima coperta cuvintele –  „Poezia lui  Săndel Stamate se resoarbe dintr-o stare subiectivă – în special tristețea, ceea ce induce o dispoziție meditativă, o îngândurare cu diezi metafizici”.  

În finalul aprecierilor de pe ultima coperta găsim și părerea regretatului poet Dionisie Duma – „Săndel Stamate este un poet al meditațiilor suculente, un virtuoz al stimulării gândirii cititorului. Prin urmare, el trebuie citit nu fragmentar, nu pe sărite, ci în ansamblu, poemele sale fiind partituri al unei orchestre cu rolul sublim de a le implica în preaplinul inimii vorbire” .  

Închei prin a ura mult succes în continuare distinsului profesor poet Săndel Stamate, membru al USR.  

Iancu Aizic