Miercuri, 22 octombrie 2025, Sala „Ion Petrovici” din Tecuci a găzduit, cu mare plăcere, spectacolul cu piesa „Batista Desdemonei” o lucrare transpusă în scenă după o idee a dramaturgei americane Paula Vogel, în regia actriței Anca Sigartău. Piesa prezintă aspecte emblematice din viața celebrului Iago, recunoscut ca un mare sfătuior al neuitatului Othello.

Facem aici, în piesă, cunoștință și cu Emilia, servitoarea, bucătăreasa și camerista Desdemonei, personaje acum revizuite atent după celebrul dramaturg și scriitor William Shakespeare, rămas de altfel în istorie prin celebrele cuvinte „Nimic nu e ce pare” și „Nu sunt acela pe care voi îl credeți a fi”.

 Am avut în fața noastră o imaginare a poveștilor și, mai ales, a întâmplărilor din viața lui Othello. Aici, la Tecuci, s-au perindat cu mult succes, talentatele actrițe Anca Sigartău în rolul Emiliei, Arabela Neatzi în rolul Biancăi și Elena Mogâldea – Cernea în rolul Desdemonei.

Vorbind de personaje, trebuie consemnat faptul că, nu de mult, le-am urmărit pe două din aceste actrițe în îndrăgitul serial „Lia, soția soțului meu” – respectiv pe Anca Sigartău în rolul „El Căpitan” și Elena Mogaldea – Cernea în rolul numitei „Toni”. Să mai menționăm faptul că am apreciat și faptul că am avut în față și un interesant spectacol interactiv, actrițele coborând frecvent, în sală, în mijlocul spectatorilor.

Aveam să aflăm, apoi, că piesa face parte dintr-o secțiune nouă a unui proiect Shakespeare, o secțiune care dorește să ne readucă în universul Shakespearean prin diferite exprimări și abordări narative interesante. Am văzut acum pe scenă o Desdemona prezentată ca o tânără aristocrată venețiană, frumoasă și mai ales bogată, fiind fiica unui senator venețian.

Am urmărit un spectacol bine regizat, cu interesante fonduri muzicale care, pe undeva, ne duceau la celebrele music-halluri. Am reținut și numeroase replici pline de umor cum ar fi „transformarea Emiliei, din bucătăreasă, în bucătăreasă șefă, ea fiind și bucătăreasă, dar și șefa ei”, transformarea din „Negru de mânie, în Alb de mânie”. Bărbații sunt aceia care ne învață să greșim, apoi, dorința Emiliei de a avea bani „Ca să fiu și eu, cineva” și mai ales replica „Nu există adevărată prietenie între femei”. Am mai remarcat faptul că – atunci când cineva își da cuvântul de onoare – „onoarea, azi, nu mai are valoare”. Discutabilă și interesantă a fost pledoaria zicerii „Până când moartea ne va despărți”.

 Depre public, este regretabil faptul că acesta a pierdut așa o piesă cu artiști de seamă, dar am remarcat prezența masivă a membrilor Asociației de pensionari, în frunte cu omniprezenta președintă Nuța Sevastița Donici.

După spectacol, am discutat cu actrițele, în special cu Anca Sigartău căreia i-am spus că am regretat lipsa afișelor mai numeroase, care ar fi trebuit să împânzească orașul spre popularizarea acestui eeveniment, lucru de care ni s-a promis că se va ține cont pe viitor. Aceasta, pentru că nu toți spectatorii, iubitori de acest e evenimente, urmăresc presa pe internet și facebook.

Aplauzele furtunoase de la sfârșitul piesei și faptul că au fost rechemați în scenă de mai multe ori, sunt dovada clară că publicului i-a plăcut acest spectacol și îi așteptăm oricând pe acești actori să revină la Tecuci. Mai consemnăm faptul că la ieșirea din scenă, acestea au discutat cu spectatorii care au fost în culise și au făcut fotografii cu toți doritorii.

Mulțumim și pentru acest lucru!

Iancu Aizic