Sâmbătă, 22 noiembrie 2025, Sala Studio a Casei de Cultură a municipiului Tecuci a găzduit un nou eveniment literar, mai exact o nouă lansare de carte. Este vorba de lucrarea profesorului Virgil Pavel intitulată „Cancelaria unui liceu tecucean – izvor de aminiri”.

Deschizând evenimentul, profesorul Vladimir Radu, membru al Consiliului Local Tecuci, începe prin a ne spune că avem prilejul să ne bucurăm de o nouă apariție editorială a profesorului Virgil Pavel, un alt – Dan Barbilian – Ion Barbu, care a trecut cu mare ușurință din tabăra matematicii în cea a literaturii. Autorul a reușit, și de această dată, să așeze, în paginile cărții, frumoase amintiri, întâmplări și evenimente din viața colegilor profesori.

 Vorbitorul continuă prin a ne spune că a rămas un fidel urmăritor al fotografiilor și acum a avut ocazia să își revadă mulți profesori. Noi, de la an la an, nu suntem mai tineri și în acest caz fotografiile ne răscolesc, revedem frumoase amintiri care au fost. Am revăzut fotografii a multor profesori care nu mai sunt acum printre noi, o generație întreagă de profesori a dispărut, iar autorul s-a oprit acum doar la 50 dintre aceștia. Cartea este într-un fel și ca o comemorare a celor ce au fost. Mă bucur, acum, văzând în sală mulți tineri.

Profesorul Radu continuă prin a prezenta cărțile realizate până acum de Virgil Pavel considerând acest volum un adevărat Panteon, un adevărat templu al profesorilor care au fost și acum nu mai sunt.

 Invită apoi în scenă pe cei ce au contribuit la realizarea cărții de față, respectiv profesorul Ioan Răducea, de la Liceul de Arte „Octav Băncilă” din Iași, profesor Vasile Ghica și autorul, profesor Virgil Pavel. A intervenit în prezentare coregrafa Mariana Enache, care a ținut să prezinte un mesaj transmis de fosta elevă și apoi profesoară a acestui liceu – Liliana Georgescu Tulică, care regretă că nu poate fi prezentă la acest eveniment, dar aduce mulțumiri realizatorului cărții de față, apreciind întreaga activitate a profesorului Pavel.

Profesorul Ghica începe prin a spune că avem în fața noastră, un adevărat fenomen. O persoană care, după ce s-a pensionat ca matematician, a trecut în lumea literară, realizând, singur sau în colaborări, 15 volume. Și să ținem totuși cont că a trecut cu ușurință de la cărți memorialistice sau despre familie, la a studia documente pentru cărți despre un poet doctor, despre un sculptor, despre un veteran de război și mai ales despre colegii profesori, toate cu mare minuțiozitate, solicitând multe documente și documentări profunde. Și aceasta, pentru adevărata recunoștință pentru toți ce au fost adevărate personalități și nu era normal să fie date uitării. Acestea pot fi considerate și ca un „parastas”, realizând astfel un transfer de flacăra, un model pentru generațiile viitoare și mai ales o icoană pentru familiile care au rămas în urma lor. Personal, consideră vorbitorul, îl asemăn pe profesorul Pavel cu o furnicuță care adună tot ce se poate, dar și cu o albină care, prin arhitectura ei, sistematizează exact anumite lucruri, ordonându-le cât mai perfect.

 Autorul aduce apoi și un pios omagiu patronilor acestei școli – familia Anastasiu care a înființat această școală. Fără astfel de oameni, Tecuciul ar fi rămas doar o comună ca oricare alta. Este totuși regretabil faptul că astfel de oameni nu au încă o statuie. Am mai găsit astfel de oameni și în zilele noastre, iubitori de cultură, care au mai făcut donații, aici amintind familia farmaciști Bute, care mi-au oferit suma necesară pentru bustul Cocutei Conachi.

Apoi, continuă vorbitorul, profesorul Pavel aduce un pios omagiu și marelui Spiru Haret, cel care, în diferite guverne, a condus, cu mult succes, Învățământul Românesc ca ministru timp de 12 ani, iar noi, în 36 de ani, am schimbat peste 30 de miniștri. Profesorul Ghica încheie spunând că a venit timpul să facem mai mult pentru orașul nostru, pentru cultura acestuia și să fim cât mai uniți în acest sens.

Revenit la calitatea de moderator, confirmă faptul că avem oameni de cultură importanți în Tecuci, dar ei nu sunt uniți, pentru binele culturii tecucene. Apreciază încă odată, prezența mai multor tineri în sală, dar regretă și lipsa multor profesori care sunt în activitate și au putut participa la acest important eveniment, încheie distinsul profesor Radu.

Ajuns în acest punct, trebuie să consemnez bucuria pe care am văzut-o pe chipul profesorilor pensionari atunci când s-au revăzut în Sala Studio.

 A fost apoi momentul autorului, care a început prin a aduce mulțumiri Casei de Cultură pentru spațiu acordat, tuturor celor ce l-au sprijinit la realizarea acestei cărți și, mai ales, mulțumind Bunului Dumnezeu că l-a însoțit permanent în viață. Mulțumește și pentru prezența în sală a mai multor preoți, adevărați păstori de suflete, cum ar fi frații Ionel și Toderiță Rusu, primul oficiind la Galați și ultimul la București, foști elevi ai acestui liceu, apoi părintele Constantin Velicu, părintele Gh. Joghiu și alții. Mulțumește pentru prezența în sală a tuturor colegilor de cancelarie, cancelarie care, pentru mine, spune profesorul Pavel, a fost un adevărat CREUZET, un mare laborator de creație. Mulțumiri și fostului meu elev Constantin Oancă, profesorului Vladimir Radu pentru tot ce face, mulțumiri și jurnaliștilor de față Tănase Dănăilă și Iancu Aizic, prezenti mereu la lansări de cărți, mulțumiri și fostului elev, acum în sală Constantin Agachi, profesoarei Lidia Costea și tuturor celor ce au dus și duc faima culturii tecucene. Mulțumesc nepoților mei – în sală doi din cei 5 – și mulțumesc pentru sosirea special la acest eveniment a Mihaelei Gheorghiu, nepoata profesoarei Iulia Gheorghiu.

Au luat în încheiere cuvântul profesorul Ioan Răducea, Tănase Dănăilă, cel care i-a prefațat prima carte, profesorul I. Cornevshi, părintele Gh. Joghiu, părintele Toderiță Rusu – care îl consideră pe profesorul Pavel „Un adevărat cronograf” și nepotul profesorului Pavel, poetul Cristian Pavel.

A fost o manifestare care și-a atins pe deplin scopul dorit. Urăm autorului multă sănătate și tot ce își dorește!

Iancu Aizic