Casa de Cultură din Tecuci a organizat joi, 29 ianuarie, la Sala Studio, un eveniment prin care să se marcheze viața părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, una dintre cele mai puternice conștiințe ale rezistenței creștine din perioada comunistă.

Publicul a ascultat discursurile invitaților: cercet. dr. Corneliu Ciucanu de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iași și prof. Ovidiu Vrabie de la Școala Gimnazială „Anghel Rugină” Tecuci.

Pentru început, managerul Casei de Cultură, Gabriel Cristian Călugăru a spus că vom viziona proiecția documentarului „7 Cuvinte – Povestea unui biruitor” pentru că în anul 2025 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea părintelui Gheorghe Calciu: „Părintele a fost un sfânt. Prin viața și învățăturile sale, ne-a lăsat mesajul că trăirea în Hristos este singura soluție valabilă la vremurile noastre. Și a demonstrat prin jertfa și suferința sa că celui ce rămâne neclintit în această credință, indiferent de dictatură, opresiune, severitate sau boală, acestea nu au avut ce să-i facă. O să descoperiți în acest film de ce părintele Calciu spune la un moment dat «De mi-ar da cineva puterea de a învia morții acum, eu n-aș prefera aceasta acum, ci lanțurile lui Pavel»”. Apoi, au vorbit despre părinte invitații.

Cercet. dr. Corneliu Ciucanu de la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iași, a vorbit despre „Tainele unei deveniri creștine, și românești deopotrivă, și mă refer aici la părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Evident, ne vom edifica mult mai bine în urma vizionării filmului, dar vorbim de un om de excepție care face parte din societatea românească, o generație care s-a coalizat într-un context anume. Într-o anumită fraternitate cu Hristos și totodată de dimensiunile ideii naționale. Părintele Calciu, născut la Mahmudia în anul de grație 1925 a absolvit liceul la Tulcea și apoi, în 1945, s-a înscris la Facultatea de Medicină și în acel curent al tineretului al naționaliștilor-creștini care a frământat idei și idealuri pe toată perioada interbelică. A urmărit îndeaproape toate evoluțiile – mai mult involuțiile societății românești – care au împărțit Europa în două, cu ideologii diferite. Ca alți tineri din acea perioadă au încercat moduri organizatorice, asociative care să se opună comunismului”.

 Ni se vorbește despre anii de detenție ai preotului, condamnat la 21 de ani de închisoare în regimul comunist (1948-1964, 1979-1984) executați în condiții de neînchipuit la Pitești, Gherla, Jilava. În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secția numită Casimca – unde celulele erau situate la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără altă aerisire decât trei găuri în ușă, cu apă curgând continuu pe pereți. Acolo, pr. Calciu și-a tăiat venele scurgând sânge în gamelă, pentru ca după decantarea hematiilor să-i dea să bea limfa colegului de celulă Costache Oprișan, care pierduse mult sânge.

În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat și i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București.

La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz. La Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului.

 În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate „Șapte cuvinte către tineri”. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității și i se confiscă toate bunurile dobândite – strictul necesar familiei, soției și băiatului. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia, stabilindu-se în Statele Unite.

A urmat profesorul Ovidiu Vrabie care a vorbit despre cele 7 Cuvinte ale părintelui, care sunt adresate în special tinerilor: „ Mesajul este chemarea lor la credință, demnitate și responsabilitate spirituală. Cele 7 cuvinte sunt o sumă de texte de o mare forță spirituală și morală, un manifest al libertății sufletului. Să treci prin închisoare, să știi ce te așteaptă, și totuși, să ai curajul să te ridici împotriva celor care încearcă să-ți zdrobească sufletul, ce te mântuie doar prin credință, numai părintele Calciu era în stare de așa ceva. Am să prezint pe scurt cele 7 Cuvinte – doar câte două idei esențiale din fiecare”.

Cele 7 cuvinte către tineri

1. Chemarea – În care Hristos îl cheamă pe tânăr direct, personal, din adâncul ființei. Biserica este locul iertării, vindecării și locul spiritualității umane

2. Să zidim biserici! – Omul este piatră vie, în care se zidește biserica iar tinerii sunt chemați să zidească biserici în sufletele lor

3. Cer și pământ – Dumnezeu este ultimul sens al existenței, omul are o valoare infinită fiind iubit personal de Dumnezeu

4. Credință și prietenie – Hristos nu-i numește pe oameni robi, ci prieteni. Prietenia cu Hristos implică iubire, curaj și responsabilitate

5. Preoția și suferința umană – Preoția înseamnă asumarea suferinței celorlalți. Preotul este chemat să aducă mângâiere și lumină în lume iar biserica este spațiul păcii, speranței și adulmecării sufletești

6. Despre moarte și înviere – Materialismul oferă doar perspectiva morții fără sens și speranțe. Învierea lui Hristos dă sens vieții și suferinței, iar fără înviere viața devine absurdă. Cu ea viața capătă sens veșnic

7. Iertarea (cuvântul final) – Tânărul este chemat să aleagă credința, care presupune jertfă, curaj, responsabilitate.

 A urmat vizionarea documentarului, filmul aducând în prim-plan mărturia sa de credință, curajul de a spune adevărul cu prețul libertății și forța cuvântului rostit împotriva fricii și compromisului. Sunt multe mărturii cu umilințele îndurate de părinte în închisori, cu credința păstrată totdeauna și împărtășită tuturor, cu empatia și vibrația la suferințele celorlalți, ajutorul dat celor aflați în nevoie, părintele Calciu fiind un adevărat păstor de suflete.

La final, bibliotecarul Iancu Huzum a prezentat pe scurt volumul „Un glas care te cheamă – părintele Gheorghe Calciu” Editura Bonifaciu, f. l., 2016 (cu fragmente din Cele 7 cuvinte către tineri în română, engleză și greacă). Bibliotecarul fost prezent cu mai multe cărți despre preoți, religie și suferințe îndurate în perioada comunismului.