Într-un anotimp în care cei mai mulți dintre noi ne gândim la vacanțe, la relaxare, la timp liber și la bucuria de a fi împreună cu familia, Ziua Mondială a Refugiatului ne oferă un prilej necesar de reflecție. Este o zi în care ne putem aminti de copiii care au suferit sau încă suferă din cauza războaielor, a pierderii siguranței, a despărțirii de casă, de școală, de țară sau chiar de unul dintre părinți.

Sub titlul „Generozitate”, a avut loc o activitate artistică de desen pe asfalt cu cretă colorată, la care au participat copii, unii veniți singuri, alții însoțiți de părinți. Activitatea a fost susținută de Casa de Cultură Tecuci și facilitată de Oana Bizău, profesoară de desen și pictură. A fost o întâlnire simplă ca mijloace materiale, dar profundă prin mesajul transmis: cretă colorată, asfalt, copii, părinți și gânduri îndreptate către alți copii, aflați poate în situații de încercare.

 Motivația acestei activități a pornit de la drama copiilor refugiați. Poate unii dintre ei nu se mai pot întoarce în școala din localitatea lor. Poate nu mai pot trăi în țara lor. Poate nu mai aud pe stradă limba maternă, nu mai au resursele materiale de altădată, siguranța casei sau căminul părintesc în forma pe care o cunoșteau. Poate își văd părinții triști sau poate unul dintre părinți lipsește. În multe situații, bărbații sunt chemați să lupte pentru a-și apăra patria, iar această realitate îi desparte de copiii și de familiile lor. Acestea sunt drame reale, adesea nevăzute, care stau în spatele statutului de refugiat.

Prin desen, copiii participanți au fost invitați să se apropie simbolic de aceste realități. Fiecare copil a desenat pe asfalt un cerc în jurul său. În interiorul cercului a apărut numele copilului, dar și un mesaj desenat, un gând trimis către un alt copil pe care nu îl cunoaște, dar care poate trece printr-o perioadă grea. Cercul a devenit astfel un spațiu personal, un loc al exprimării, al liniștii și al dăruirii simbolice.

Gestul nu a fost unul de afirmare de sine în public, ci mai degrabă un exercițiu de meditație în tăcere, de conectare cu propriul copil interior și cu alți copii care poate nu au, în acest moment, răgazul, liniștea sau siguranța de a desena. În psihologia analitică, C. G. Jung a vorbit despre cerc ca simbol al sinelui, al întregului interior. În această activitate, cercul desenat cu cretă pe asfalt a devenit o formă simplă și concretă de reflecție, un spațiu în care copilul a putut să transmită, prin culoare și formă, un mesaj de solidaritate.

Arta poate fi o formă de meditație cu obiect concret. În cazul acesta, obiectele au fost foarte simple: creta și asfaltul. Totuși, din aceste resurse modeste s-au născut mesaje sincere, vii, îndreptate spre stări, evenimente și realități care nu trebuie ignorate. Arta este o formă de exprimare, dar și o purtătoare de sens. Ea poate vorbi acolo unde cuvintele sunt greu de găsit, mai ales pentru copii.

Nu are rost să construim o realitate idealizată, în care să credem că totul este frumos și lipsit de suferință. Dar nici nu este firesc să trăim în fiecare zi sub greutatea durerii. Ceea ce putem face, ca atitudine matură și responsabilă, este să conștientizăm că locul în care ne aflăm este, pentru mulți dintre noi, un loc sigur, în timp ce undeva, nu foarte departe, alți copii trăiesc nesiguranța, pierderea și dorul. Această conștientizare poate păstra vie empatia, solidaritatea și dorința de a sprijini oamenii aflați în dificultate.

Copiii participanți au primit diplome, iar acest lucru i-a bucurat ca formă de recunoaștere a implicării lor. Totuși, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a dărui simbolic. Ei au trăit experiența de a face un desen pentru un copil necunoscut, de a trimite un gând bun către cineva aflat poate într-o situație grea. Copiii știu ce este prietenia. Știu ce este iertarea. Iar solidaritatea le vine, de multe ori, firesc, prin natura lor.

 Prezența părinților a adăugat activității o dimensiune importantă. Le mulțumesc părinților care s-au alăturat voluntar și au simțit să participe, alături de copiii lor, la această propunere artistică și simbolică. Arta poate media dinamica relației părinte-copil pe un teren al creativității, al cooperării și al exprimării de sine. În fața unei bucăți de asfalt și a unor crete colorate, copilul și părintele pot sta împreună nu doar pentru a desena, ci și pentru a comunica altfel, mai liber, mai simplu și mai aproape de emoție.

În calitate de facilitator, îmi doresc ca toate activitățile organizate în parteneriat cu Casa de Cultură Tecuci, atât cele desfășurate până acum, cât și cele viitoare, să rămână dedicate familiei, copilăriei și artei. Pentru că arta nu este doar ornament, nu este doar imagine frumoasă. Arta poate fi gest, mesaj, punte, solidaritate și formă de grijă față de ceilalți.

Oana Bizău

profesoară de desen și pictură