DOINĂ
de Mihai Eminescu

De la Nistru păn’ la Tissa
Tot Romănul plănsu-mi-s’a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.

Din Hotin şi păn’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Samar păn’în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Romăn săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,
Nici ĕi merge, nici se’ndeamnă,

Nici ĕi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui,
Şi-I străin în ţara lui.
De la Turnu’n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier
Toate căntecele pier,

Sboară păsĕrile toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi desbracă ţara sînul,

Codrul– frate cu Romănul –
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele ĕi seacă –
Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,
Măca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!

Ştefane Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’Archimandritului

Tată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În seama părinţilor,
Clopotele să le tragă

Zioa’ntreagă, noaptea’ntreagă,

Doar s’a’ ndura Dumnezeu,

Ca să-ţi măntui neamul tĕu!
Tu te’nalţă din mormĕnt,

Să te-aud din corn sunănd

Şi Moldova adunănd.

De-i suna din corn o dată,

Ai s’aduni Moldova toată,

De-i suna de douĕ ori,

Îţi vin codri’n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară

Din hotarĕ în hotarĕ –

Îndrăgi-i-ar ciorile

Şi spănzurătorile!

Notă. Mihai Eminescu fusese delegat, în calitate de corespondent al ziarului „Timpul”, să participe la serbarea dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare, de la Iaşi. Într-o şedinţă ad-hoc a „Junimii” din casa lui Iacob Negruzzi, Eminescu citise „cu glasul său grav şi muzical,întristat acum şi amar, în aplauzele zgomotoase ale celor de faţă, frumoasa Doină concepută de mult…(G Călinescu). A doua zi însă, pe 5 iunie 1883, poetul incomod va fi absent de la ceremonie…Va glorifica magistral în ediţia din 18 iunie a ziarului „Timpul” de la Bucureşti, memoria marelui domnitor moldovean.

De-a lungul vremii şi al vremurilor, creaţia aceasta eminesciană a cunoscut ea însăşi, alături de naţiunea română, momente de restrişte, fiind chiar interzisă. Sunt şi variante ale Doinei, puţin cunoscute şi chiar controversate.

Noi ne-am dorit să oferim cititorilor publicaţiei noastre varianta din volumul princeps „POESII” de Mihail Eminescu, prefaţat de Titu Maiorescu, apărut la Editura Librăriei „Socecu&Comp.- Bucuresti, 1884, străduindu-ne să preluăm şi să respectăm ortografia epocii, structura prozodică iniţială şi grafica ilustrativă.

Prof. Vladimir Radu