„Muzica poate să facă dintr-un suflet răvășit o Catedrală”

Este ea capabilă de asemenea performanțe? Mă refer la cea clasică, despre care se spune că este grea, fără conținut, monotonă, obositoare.

Sunt acestea adevăruri sau prejudecăți? Nu mă pronunț înainte de a vă relata două întâmplări banale.

 E mult de atunci. Se inaugura Teatrul de Vară din urbea noastră. În programul artistic pregătit figura printre nume sonore și prof. Gelucu Băicoianu, un excepțional interpret de canțonete. Publicul era format, în majoritate, din copii, prea puțin școlarizați și îndopați zdravăn cu manele. Pe interpretul nostru l-au întâmpinat cu fluierături. După trei reacții similare, Gelucu a vrut să se retragă. Organizatorii au insistat să continuie. Zurbagiii au tăcut, iar ultimile piese s-au bucurat de urale.

Nu facem prea multă teorie, dar dacă, după o jumătate de oră, niște copii care nu beneficiau de nici cea mai elementară educație muzicală au simțit valoarea, înseamnă că această artă dispune de forțe miraculoase.

În perioada 1850 – 1940, Tecuciul a beneficiat de câteva familii de mari filantropi (Cincu, Tache Anastasiu etc) care au donat sume imense pentru construirea de: școli, spital, muzeu, bibliotecă, biserici, sistematizarea urbei.

După 1990, filantropii importanți, cu mici excepții, au dispărut. Tecuciul însă are un noroc fantastic. Fundația Pelin este, cu siguranță, printre cele mai puternice din țară. Ea s-a implicat, ca sponsor, în realizarea a două filme documentare și a renumitei pelicule „Enescu – Jupuit de viu” (George Enescu), ca partener.

 Ateneul Fundației are o gamă remarcabilă de manifestări artistice: concerte de muzică clasică, recitaluri de vioară și pian, cu interpreți renumiți din țară și din străinătate, festivaluri etc. Uneori, aceiași interpreți concertează, de exemplu, miercuri la Ateneul București (costul biletului 900 lei) și duminică la Tecuci, unde intrarea este liberă. Doi iluștri interpreți de operă, după ce s-au urcat pe scenă, au declarat că se simt ca la Viena.

Când a aflat de existența acestei instituții culturale, Ion Cotoranu, primarul uneia dintre cele mai sărace comune, a adus în câteva autobuze întreaga suflare a teritoriului pe care îl administrează. Le-a oferit o bucurie de vis. Privindu-i atent, am simțit că în sufletul lor, de la cei mai mici, până la cei matusalemici, se simțeau înfiorări artistice, necunoscute până atunci.

 Zilele trecute, o trupă de soliști de operă, printre care se aflau renumiții Vlad Miriță, Ana Maria Donose și Valentin Vasopol au interpretat pe scena Ateneului Pelin arii celebre, de largă popularitate. Sala arhiplină a vibrat intens și a cântat, pe alocuri, împreună cu interpreții. A fost un vis.

Dragi profesori, stimați părinți, aveți spre creștere și educație niște copii admirabili. De ce nu-i luați, din când în când, de mânuțe și să-i conduceți spre magica sală a Fundației Pelin?

Recitiți, vă rog, titlul acestor însemnări: Arta ne înnobilează profund.

Vasile Ghica