În 7 martie la Muzeul tecucean a avut loc un eveniment cultural despre care nu s-a relatat nicăieri în mass-media tecuceană. Despre evenimentul acesta a avut amabilitatea să expună câteva relatări, pe pagina de socializare, o doamnă aflată la fața locului desfășurării acțiunii. Redăm câteva fragmente:
„Nu pot aprecia destul că spectacolul oferit a început cu un sfert de ceas mai târziu, pentru că primul om „de stat” în târguşor a întârziat.
Nu apreciez deloc că orice event are o rugăciune la început ce aliniază minciuna cu credința şi mumificarea trăirilor cu curățenia inimii, într-un mix cum numai în cârnați găseşti.
După ce exercițiul de pioşenie mimat şi răs-mimat şi-a terminat constiparea colectivă în picioare, cu fața la perete, am trecut la încă o forțare a răbdării mele, ce a strofocat ultima coajă de conveniență din mine: alocuțiunea stângace, aproape imberbă, dar amintind de vânzarea asigurărilor pt maşini si viață a primului om. Am dat puțin timp din viața mea şi apoi am ieşit din sală până a finalizat (termen 18+ !).
Gestul a fost remarcat şi ulterior o damă, fostă profă şi apoi bătătoare de porți în promoția electorală, actual stafidă returnată de ai ei, adoptată de ai lor, mi-a făcut observație că am ieşit din sală, dar să se scoată bâlbâit că de la spectacol se iese pe vârfuri când ai tocuri. Da, mama, aveam tocuri, doar că dacă era spectacol cu un singur actor când am ieşit, o anunț pe doamna, după ce-şi dezlipeşte buzele dulci de pe actor, că am lipsit de la un actor slab. I-am zis dnei, şi-a crâmpoțit buzele şi a tăcut.
A urmat un documentar destul de bun când am punctat în memorie femei de excepție, chiar două tecucence Elena Caragiani, prima femeie aviator din România şi a treia din Europa şi Smaranda Brăescu, paraşutistă cu recorduri de săritură de la înălțimi foarte mari, pilot şi ea.
Mi-ar fi plăcut ca persoana care a făcut textul documentarului să nu facă o confuzie între „relevat” şi „revelat” şi să nu utilizeze „s-a riscat să” în loc de „a riscat să”.
Au cântat doi copii talentați, o fetiță cu voce deosebită. Mi-au fost dragi.
Apoi au cântat Evergreen, doi domni senzaționali, inima acestei zile, am postat live-uri, că împart cu voi.
Seara s-a încheiat cu noi, vizionând/vizitând, în pas de cafea şi dulciuri, o expoziție de goblenuri, muncă titanică, nu glumă şi ceva hăinuțe alb-roşu, doar ce era de la Diaphane mi s-a părut deosebit, în rest plastic, nene, ce de plastic se poartă!”
În 7 martie la Muzeul tecucean a avut loc un eveniment cultural despre care nu s-a relatat nicăieri în mass-media tecuceană. Despre evenimentul acesta a avut amabilitatea să expună câteva relatări, pe pagina de socializare, o doamnă aflată la fața locului desfășurării acțiunii. Redăm câteva fragmente:
Gestul a fost remarcat şi ulterior o damă, fostă profă şi apoi bătătoare de porți în promoția electorală, actual stafidă returnată de ai ei, adoptată de ai lor, mi-a făcut observație că am ieşit din sală, dar să se scoată bâlbâit că de la spectacol se iese pe vârfuri când ai tocuri. Da, mama, aveam tocuri, doar că dacă era spectacol cu un singur actor când am ieşit, o anunț pe doamna, după ce-şi dezlipeşte buzele dulci de pe actor, că am lipsit de la un actor slab. I-am zis dnei, şi-a crâmpoțit buzele şi a tăcut. 
Au cântat doi copii talentați, o fetiță cu voce deosebită. Mi-au fost dragi.