Mi-am început weekend-ul cu primarul la uşă

Cafele

 Să se consemneze faptul că astăzi m-am ridicat din pat împotriva voinței mele! Nu ştiam cine-i la uşă la o oră atât de matinală. M-am dezmeticit când, pe vizor, l-am văzut pe C. C. Hurdubae. Era însoţit de purtătoarea de cuvânt care-i ţinea agenda şi pixul, de bodyguard-ul Tîrziman, de fotograful Decibel, de şeful Poliţiei locale şi consilierul personal Grosu. Am făcut ochii cât cepele la prezenţa numeroasă din faţa uşii şi i-am poftit înăuntru, sperând să se înghesuie precum sardelele pentru a încăpea într-un spaţiu mic.

Mi s-a spus că sunt încă din zori în audienţe la domiliciu şi au ajuns în cartierul meu. M-am bucurat cumva că am posibilitatea să-i văd în miezul acţiunii, şi, ca o recompensă, chiar i-am invitat la o cafea. Singurul care a refuzat a fost primarul, pe motiv de constipaţie.

I-am amintit primarului, în timp ce pregăteam cafeaua, de vorbele dinainte de alegeri: „Nu candidez la primăria Tecuci pentru ca în câteva luni să-mi iau maşina nouă şi să mă încui în birou. M-am decis să candidez pentru a demonstra că se poate conduce oraşul nu din birou, ci efectiv de pe stradă din mijlocul oamenilor şi cu oamenii”.

Mi-a răspuns că susţine şi acum aceleaşi valori, pe care i le reamintesc: „Într-adevăr, nu te poţi încuia în birou şi să conduci doar prin decizii trimise prin poştă sau prin curieri.

Nu am de gând să las şoferul primăriei să someze sau să-l folosesc doar să mă ia şi să mă ducă acasă. Nu, pentru aşa ceva am maşina personală. Dar la întâlnirile cu oamenii, la domiciliile acestora mă pot deplasa cu maşina primăriei sau pe jos că sunt obişnuit”.

Însist întrebând cu ce s-a deplasat astăzi şi-mi spune că are o Skoda, maşină achiziţionată de curând printr-o finanţare suspectă şi e condusă de şoferul primăriei.

Continui, dorind a şti dacă e mulţumit de Tecuciul care suferă cronic de lipsa investiţiilor, suferă şi de proastă administrare, de risipa banilor publici, de starea proastă a drumurilor şi de multe altele.

Răspunde: „Dorim să se termine o dată şi odată în această ţară cu haosul şi hoţia existente la toate nivelurile. Să începem noi, în fiecare oraş să reconstruim şi exemplul nostru al comunităţilor locale să ajungă la Bucureşti. Există primari în această ţară care au demonstrat că pun pe primul plan oamenii, munca lor, şi nu interesele de partid sau personale. Aş dori şi eu să fiu ca ei”.

Sătulă să aud aceleaşi răspunsuri timp de doi ani, îl rog pe edil să concluzioneze: „Sincer, încă aş prefera să lucrăm pe proiectele de interes major cu oamenii de afaceri tecuceni, pentru ca banii să rămână în oraş. Scoaterea banilor din oraş are ca efect sărăcirea oraşului. Un mediu de afaceri prosper înseamnă un oraş prosper cu oameni bine plătiţi. Însă, eu am preferat înlăturarea oricărui  contract cu mediul de afaceri tecucean. Fac parte dintr-un GAL, condus de Bălănică, iar profitul de aici, comasat cu leafa, îmi sunt suficiente. Colegii de partid m-au denunţat la ANI din invidie. Am spus că trebuie să punem capăt dezbinării, urii, să ieşim din tiparele prosteşti ale sloganului cine nu e cu noi e împotriva noastră”.

Îi mulţumesc edilului pentru dialog, transmiţîndu-i că voi fi acasă în fiecare zi, în speranţa că va continua audienţele la domiciliu.