Una dintre numeroasele norme ale civilizației, și dovadă a unei bune creșteri, este și aceea de a mulțumi pentru un gest sau un serviciu ce ți s-a acordat.
Îmi amintesc mereu cum un mare om de cultură, profesor și scriitor, spunea la o lansare de carte că, dacă înainte de 1989, era foarte greu să procuri o anumită carte, după 1989, la lansări de cărți, după ce oferea publicului câte un exemplar, primea pentru carte doar un Mulțumesc. Astăzi, după ce oferă publicului spectator la lansare câte o nouă carte, nici acel Mulțumesc nu îl mai primește, de parcă ar fi normal să scrie și să ofere gratuit cărți.
Dar, există în viață momente când acel Mulțumesc, este mult prea puțin pentru gestul făcut cu un anumit prilej.
Luni, 15 aprilie, în jurul orei 12, deplasându-mă spre casă pe str. 1 Decembrie 1918, după ce cu puțin înainte vorbisem la telefon, am constatat că nu îl mai am. Ajuns acasă, am spus familiei că am pierdut telefonul și am fost atenționat să sun imediat la firmă pentru a anunța închiderea telefonului. Am avut prezența de spirit, ca înainte de aceasta, să sun la numărul meu de pe alt telefon și să văd ce se întâmplă. După ce am sunat, mi s-a răspuns și am spus că sunt abonatul acestui număr, întrebând unde este persoana cu care vorbesc.
Mi-a spus să vin la Matrix. M-am deplasat urgent la acest loc unde ginerele meu Lucian, mi-a înmânat telefonul spunând că l-a primit de la două fete și un băiat care l-au găsit, aceștia având ideea de a suna la ultimul număr din agenda convorbirilor.
Doresc pe această cale să contactez acele persoane cu adevărat cinstite și să le aduc personal sincerele mulțumiri.
Iată că și la noi, în Tecuci, în România, se mai întâmplă și astfel de lucruri de care ne mândrim.
Încă odată, mulțumiri acestor persoane, încă necunoscute!
Iancu Aizic