Biblioteca municipală „Ștefan Peticăˮ din Tecuci a organizat marți, 16 aprilie, la Galeria Helios, o nouă lansare de carte. Este vorba de lucrarea intitulată „Cine a golit Prutul de peșteˮ, apărută recent la Editura Axis Libri din Galați, un volum cu 160 de pagini și 45 de povestiri culese din viața de zi cu zi.
Manifestarea a fost deschisă de managerul bibliotecii, Ionica Nasie, spunând că în salonul literar își vor găsi locul iubitorii de cultură și artă din Tecuci și nu numai: „Salonul literar este un loc de artă și cultură atât pentru tecuceni cât și pentru cei din alte localități din țară și chiar și de peste hotare. Astăzi ne bucurăm de prezența jurnalistei și scriitoarei Katia Nanu, devenită acum o adevărată colaboratoare a bibliotecii, dar și a profesorului scriitor Ghiță Nazareˮ.
A fost invitat pentru început să ia cuvântul prof. Nazare care apreciază activitatea salonului, care își propune să promoveze valorile culturale: „Astăzi sunt însoțit de o altă tecuceancă, Katia Nanu, care a făcut gimnaziul la Tecuci, la școala Elena Doamna. Este născută la Călărași, dar a fost nevoită să meargă prin țară, tatăl ei fiind militar. Urmează apoi liceul la C.N. Mihail Kogălniceanu Galați și Facultatea de filosofie la București.
A fost profesoară la Școala Elena Doamna și apoi la Școala nr. 29 Galați. Colaborează pentru început la revista <Petale de lumină>, fiind apoi angajată la Casa Județeană a Pionierilor din Galați, o unitate școlară cu diferite activități educative, patriotice, de sănătate și chiar militare. De fiecare dată când scoate câte o carte, ne amintește de tinerețe dar și de colaboratorii dânsei, unul din ei fiind chiar eu. În perioada anilor 1988 – 2011, a fost redactor la ziarul Viața nouă, devenit apoi Viața liberă.
Debutează în anul 1972, la 18 ani, în revista <Limba și literatură Română>, fiind încă elevă. A fost îndrumată de Tudor Opriș, un descoperitor de tinere talente literare. Publică proză și în revista Amfiteatru, descoperită și de poeta Ana Blandiana. Scrie poezie, legende, romane și dramaturgie. A fost sprijinită și de profesorul Ștefan Andronache, cu o lucrare pentru care primește Premiul revistei Albina. În volum, debutează în anul 1984 cu lucrarea <De mult, cu elefanți>, după care urmează alte apariții, având acum peste 20 de cărți scoase de sub tipar. Este membră a USR, dar și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Are multe referințe critice, apărute atât în presa din România cât și în R. Moldovaˮ.
În continuare, prof. scriitor Nazare ne citește fragmente din volumul „Ochiul de sticlăˮ, o carte transpusă și pe scenă. Una din numeroasele cronici este semnată de scriitorul gălățean Teodor Parapiru. Autoarea obține și un premiu al revistei „Dunărea de Josˮ, dar și al Editurii Cartea Românească din Iași, având și o medalie a UZPR. Autoarea vine în fața noastră cu noul volum „Cine a golit Prutul de peșteˮ, unde, așa cum s-a mai spus, găsim 45 de povestiri din viața de zi cu zi. Este o carte deschisă sufletelor noastre iar la întrebarea din titlu, putem găsi două răspunsuri: Prutul a fost golit fie de trăitorii de o parte și de alta a Prutului, fie de ruși.
A luat apoi cuvântul autoarea, scriitoarea Katia Nanu, mulțumind pentru frumoasa primire de care s-a bucurat la Tecuci. Aici, continuă vorbitoarea, mă simt cel mai bine din toate locurile prin care am trecut. Aici am învățat să scriu și să citesc, îi mai mulțumesc încă odată, și cu această ocazie, profesorului Ștefan Andronache. Nu uit de profesoara Băicoianu sau de profesorul Niki Placicov. Mă bucur că am trecut în tinerețe prin acest oraș. Îi mulțumesc și bunului Dumnezeu pentru faptul că m-a ajutat să devin mamă, acum fiind și bunică.
Revenind la cărți, am avut norocul să colaborez cu Editura Ion Creangă, sprijinindu-mă în apariția cărților mele pentru copii. Aici am publicat și cartea „Nevoia de poezieˮ, pentru copii, ilustrată de mine, pictura fiind o altă pasiune luată de la prof. Placicov. Am scris apoi și proză, romane, și mă bucur enorm când scriu, scrisul mă fură cu totul. Am scris și despre cei din spitale, despre care, din nevoie, știu foarte multe. Nu uit de piesa de teatru scrisă de mine, intitulată „Registrul de gardăˮ. Apoi, a urmat piesa de teatru „Ochiul de sticlăˮ și e uimitor să vezi cum actorii îți întruchipează personajele create de tine.
Și totuși, revenind la cărți, regret că oamenii de azi nu mai citesc ca înainte. Pe lângă romane, am și lucrări de câte doar trei pagini, dar e foarte greu să concentrezi tot ce vrei să spui în acest mic spațiu. Lucrurile omenești trebuie neapărat să fie trăite, viața este așa cum este, cu bune și cu rele, a încheiat Katia Nanu.
Profesorul Ștefan Andronache începe prin a aminti de profesoara Nicoară, dar depănând și alte frumoase amintiri din vremea copilăriei. Amintește de aportul avut la „Istoria legendelorˮ, unde i-a propus tinerei, pe atunci, Katia Nanu, „Legenda locului lui natal, Cudalbiˮ, lucrare ce a obținut mari premii, amintind chiar autoarea că a primit un premiu foarte important pe atunci, o servietă de piele, plină cu cărți. Prof. Andronache spune că autoarea de azi a fost foarte receptivă, la fel ca un burete. Vorbitorul se oprește și la perioada când Katia Nanu a fost o apreciată jurnalistă la publicația Viață liberă, devenind redactor șef adjunct.
Profesorul Vasile Ghica spune că o apreciază pe Katia Nanu, care de fată se numea tot Ghica. O cunoaște de foarte mult timp, de când era profesoară la Școala Elena Doamna. Ne așteptam, continuă vorbitorul, ca după anul 1989, să avem o presă liberă, independență, dar nu a fost așa, presa fiind dirijată. Dar, ziarul Viața liberă a fost cu adevărat independent, o adevărată școală de jurnaliști cum au fost Negoiță, Parapiru, Stancu și alții, iar Katia a fost în staful ziarului. A fost și editor de carte la Editura Alma, o editură foate serioasă. Referitor la literatură de copii, prof. Ghica spune că e foarte greu de scris pentru aceștia. Se vede și s-a văzut mereu, și pregătirea dânsei de psiholog. Profesorul Ghica continuă, afirmând că așa cum la apariția „Momentelor și schițelorˮ lui Caragiale, criticul Ranetti a spus „Acestea nu sunt momente, sunt monumenteˮ, spun și eu același lucru despre ce scrie Katia Nanu.
Redactorul Iancu Aizic, pune două întrebări, socotite de el cam incomode, prima de unde și de ce numele de Katia și a doua, dacă se poaste trăi din cărți, din scris. Răspunsurile au fost „Tata era militar și așa era pe atunci, cu neuitata Katiușa și, în nici un caz, din cărți nu se poate trăiˮ.
Profesorul Ionel Necula: „Pentru mine, o pot așeza pe Katia Nanu alături de Hortansa Papadat Bengescu și de Natalia Negruˮ.
Muzeograf Lucia Gologan ne spune că este în mijlocul evenimentelor culturale ale Tecuciului de peste 30 de ani și acum apreciază activitatea noului salon literar și fructuoasa activitate a Katiei Nanu.
Aprecieri mai vin de la prof. Vladimir Radu și Viorel Burlacu.
În final, scriitorul Ghiță Nazare a apreciat această activitate și revenind la revista „Tecuciul literar artisticˮ spune că ar trebui pus mai mult accentul pe viața cultural-literară a zonei Tecuciului, dând exemplul revistei „Școala gălățeanăˮ, pe care o conduce de peste 30 de ani și care acoperă o anumită zonă a evenimentelor.
Așteptăm iubitorii de literatură la o nouă ediție!
Iancu Aizic
